Am incercat sa scriu de dimineata. Am avut probleme cu netul. Acum, ma pregatesc sa plec si scriu intre rimelarea genelor si glosarea buzelor. NU, nu ma sarut , asa ca pot sa imi dau cu mult gloss. Ha ha ha.
Ieri, viata m-a dus la Medlife. Frumos, curat, personal tanar.
Tipic pentru mine... stateam pe o canapea acolo... privind speriata in jur - femei singure, care aflau ca sunt insarcinate. Cat de mult mi-as dori, mi s-a parut atat de trist. Sa infrunti singura o astfel de veste, nu-i usor. Pana la urma, nu l-ai facut singura. Si el s-a simtit bine (sa zicem). Parca a fost o lectie de viata pentru mine. M-a readus putin la realitate. In timp ce-mi stergeam o lacrima rebela, o batranica s-a asezat langa mine. M-a intrebat la ce cabinet astept. "Analize"... raspund. Nu am nimic". Imi povesteste despre dansa, cati ani are - 77 - (este o femeie frumoasa, cu ochi verzi, ingrijita si eleganta, cu haina de blana - despre care imi spune ca nu a mai purtat-o de 7 ani ha ha ha). A venit cu o prietena, operata de doua ori la inima si o data la cap. Frumoasa prietenie.
Imi ureaza sanatate si noroc si pleaca.
Ies in frig. Ninge. O lacrima se rataceste in fularul ce imi acopera nasul.
"Ce viata...."
7 comentarii:
Am fost şi eu la Medlife în decembrie, vestea primită nu a fost cea dorită, dar Lisandru a fost alături de mine, am simţit ce înseamnă să ai alături de tine pe cineva care te iubeşte şi te respectă.
Să ai zile pline de iubire!
hmm... ma pune pe ganduri...
glumeam cu o colega de servici care a nascut recent un baietel deosebit... radeam si ii spuneam ca am sa imi "cumpar" si eu unul intr-o zi...(in sinea mea insa imi venea sa tip de durere). sunt un natarau, visez sa am un copil si mi-e frica sa nu treaca timpul pe langa mine si sa nu mai rabdarea necesara sa ma ocup de el...
suntem la o varsta la care ne bucuram ca ne putem descurca singuri, ignorand inconstienti faptul ca un copil trebuie sa il concepi la o varsta cat de cat tanara pentru a evita diferenta prea mare intre generatii.
...lacrimile alea, pastreaza-le pe mai tarziu... lasa-le sa fie poate de fericire.
Multumesc Tudor, dar nu-i usor. Am elevi carora le este rusine sa-si aduca parintii la scoala ca sunt prea batrani. Nu am vrut sa fiu asa... dar, se pare ca asa voi ajunge. O mama care nu va mai avea energia de a alerga si a se juca cu al sau copil. Doare... ma doare sa "cresc" cu drag, copiii altora.
Dar, gata. Imi sterg lacrimile si tot inainte. Sunt optimista. In horoscop imi scrie ca anul acesta concep un copil... mai prin septembrie asa. :)
Geanina: Fericire si SANATATE MULTA!
Hei! Gata cu lacrimile! Niciodata nu este tarziu sa ai un copil! Treceti peste prejudecati si idei preconcepute.Pentru copilul tau gasesti intotdeauna timp si rabdare.
Intre generatii oricum exista diferende oricat de apropiata ar fi varsta.
Fiecare om este unic si are drumul sau in viata.Nu putem face toti copii la 20 de ani.
Darry.Anna: Ai dreptate... Nu plang ca nu am copil... stiu ca am fost egoista, am tinut la silueta, am vrut sa fac n scoli, am vrut o oarecare carera...etc. Poate imi merit soarta! Dar, sunt convinsa ca nu am gasit nici barbatul potrivit... Sau de am trecut pe langa el, sper sa se intoarca. Ha ha ha.
Seara frumoasa!
Sa ai parte de copilul pe care ti-l doresti,mama m-a avut la 37 de ani...deci niciodata nu-i prea tarziu.
Multumesc Tasha...
Stiu ca il voi avea... am o astrograma inn care mi se spune ca voi avea doi copii frumosi.
Dar, mai stiu ca toate sunt la timpul lor.
Trimiteți un comentariu