duminică, septembrie 19

Il privesc

Il privesc, si-mi dau seama ca imi citeste gandurile.

Memoria lui este vie si o simpatizeaza pe a mea.

Zambind, imi spune:

“- Geniile nu se nasc, ci devin!

Memoria e ca un elastic.

Te stiu cu toate principiile, zambetele, tristetile,

Aberatiile si frumusetile tale.

Te stiu somnoroasa si vesela, te stiu tot timpul,

Te iubesc, te urasc, te iert si te iau cu totul.”

Il privesc si ma intreb cum poate sa fie asa calm,

Si sa ma accepte cu toane si principii,

Cu temeri si frici, cu ezitari si pacate.

Sper ca intr-o zi sa fim unul!

4 comentarii:

Iuliana spunea...

Sa-ti ajute Dumnezeu sa-l gasesti pe acela cu care sufletul tau sa fie UNUL cu al lui. S-ar putea sa fie aproape... doar sa ai un pic de rabdare...

Pupici de duminica seara.

DoarEu spunea...

@Iuliana:

Multumesc!
Da, e aproape, stiu si simt! Mereu am obtinut totul cu greu, asa ca, iau totul ca pe un test de rabdare.

Imbratisari si pupici!

INCERTITUDINI spunea...

DoarEu!
Cum spuneam, dacă îi place Topârceanu, chiar că este special!
Mult noroc!!!

DoarEu spunea...

@Incertitudini:

Sa fie cu noroc... am tot suferit, am tot fost urmarita de ghinioane!

Ii place Toparceanu, m-a determinat sa citesc din nou poeziile lui - in afara de "Acceleratul" si "Balada unui greier mic", nu prea stiam.

Este special... si imi doresc sa raman asa si sa fie al meu, pe veci!

Ganduri alese si imbratisari pentru prietenia in momente grele!