strigatul

Degetele sale, de culoarea lutului cald
mi-au prins firele de păr.
Am vrut să ţip, însă strigătul s-a spart în mii de cioburi care s-au topit până ce au atins solul.
Din fărâmele strigătului – de uimire sau de durere -,
Au încolţit speranţe că voi fi o altă femeie.

Apa mării aburindă şi vijelioasă,
mi-a prins glezna ca într-un laţ pentru vânătoare.
Valul, albastru întunecat
s-a lovit de durerea sufletului meu,
şi s-a împraştiat în o mie şi una de nopţi.