Niciodata sa nu spui niciodata. Cu toate acestea... nu mi-a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei. Nu mi-a placut sa fiu in lumina reflectoarelor. Mi-am dorit sa fiu la locul si momentul potrivit, sa fac bine ce fac, sa las o urma de frumos acolo un am fost, sa aduc un zambet si putina incredere, apoi sa dispar ca un fum.
Azi, in metrou, in timp ce discutam cu un fost coleg pe care nu-l mai vazusem de mult, un elev ma observa si ma saluta: "Sarut mana, doamna!" Oamenii ma privesc ca pe un urs. Ha ha ha. Colegul incepe sa rada si imi spune: "Ce naspa e sa fii profa... nu ai pic de intimitate". Adevarul acesta este. Sunt constienta ca sunt o persoana "publica", o persoana care educa si nu poate face greseli, nu poate vorbi urat (nu ca as practica un limbaj deplasat). Cand ma astept mai putin, apare un reflector (elev) care imi aminteste cine sunt.
Azi, desi o durere cumplita de cap (produsa de elevii chinuitori de ieri) nu-mi dadea pace, am predat zambind. Un elev (caruia ii sunt simpatica), imi spune: "Sunteti binedispusa azi, dna!" "Daa, asa este", ii raspund. Apoi, un altul, ma intreaba: "Doamna, sa nu va suparati pe mine, dar ce nume veti da copiilor dvs. cand ii veti avea." Tresar putin, caci imi doresc sa devin mama (cand va fi) , dar mai ales ca, m-am gandit la nume pentru copiii mei. Parca e un semn ca mi-a citit gandurile. Ii promit ca, dupa ce isi termina exercitiile ce le are de rezolvat, ii voi raspunde si la aceasta intrebare.
Daca sunteti curiosi... am sa scriu prenumele care imi plac: Mihnea Codrin, Ariana, Cosiana, Vladimir.
Zambesc... si traiesc clipa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu