Viaţa are gust

Aşa suna un slogan al unei reclame... cred că era la ciocolată.
Mi-a ramas întipărit în scoarşa cerebrală... şi mă gândesc: ce gust are viaţa?
La început are gust de lapte şi de mama. Fiinţa cea mai dragă, care te ţine la pieptul său şi te face om.
Apoi are gust de copilărie, de joacă şi de joc. Are gustul prieteniilor cele mai sincere, mai trainice, mai adevărate.
Apoi are gust de dragoste... parfum şi vise... flori şi speranţe.
Adesea, are gust de dezamăgire. Când te împiedici -cu voie sau fara voie- şi cazi, şi praful îţi scarţie în dinţi şi te înfiori că D-zeu ne-a făcut din ţărână.
Apoi, găseşti puterea de a te ridica şi viaţa capătă un gust dulce, al echilibrului, al succesului, al binelui, al echilibrului.
Când găteşti pentru omul drag sufletului tău, viaţa are gust de mirodenii.
Când devii mamă, viaţa prinde cel mai aromat gust posibil. Gustul dulce al împlinirii.

Viaţa are gust de cozonaci în momentele în care îl aştepţi cu nerăbdare pe Moş Crăciun.

Viaţa are gust de D-zeu la fiecare împărtăşanie. Viaţa are gust de dor şi de ducă în momentele de singurătate.

Găsiţi gustul fiecărei clipe şi memoraţi-l pentru totdeuna.