Saptamana Patimilor. Vad atatea rautati...in frunte, clar, sunt ale mele.
Am gresit ca nu mi-am putut stavili supararea si am raspuns rautacios faptului ca am fost mintita frumos atata timp. Cred ca, eu insami m-am mintit. Am avut momente in care am iubit. Acum realizez asta, si poate de asta ma doare sufletul atat de mult. Am incercat sa ma conving ca totul a fost urat, dar am amintiri frumoase (poate va fi subiect de carte...candva). Am incercat sa fie bine, dar nu s-a putut, sau nu am facut TOTUL.
Incerc sa imi spun ca sunt bine, ca a fost doar vina mea si ca imi merit soarta...dar nu sunt deloc bine. Mi-e DOR. Mi-e dor de bine. Si scriu cu lacrimi in ochi, ce stau cuminti in ungherul lor, stand sa pice. Pacat ca nu e scris cu cerneala ca sa am dovada.
Poate, intr-o zi, am sa fiu iertata pentru rabufnirea mea. Cuvinte...spuse cand nu trebuie...strica prietenii. Poate, undeva...candva...voi primi un "Salve".
Am gresit ca nu mi-am putut stavili supararea si am raspuns rautacios faptului ca am fost mintita frumos atata timp. Cred ca, eu insami m-am mintit. Am avut momente in care am iubit. Acum realizez asta, si poate de asta ma doare sufletul atat de mult. Am incercat sa ma conving ca totul a fost urat, dar am amintiri frumoase (poate va fi subiect de carte...candva). Am incercat sa fie bine, dar nu s-a putut, sau nu am facut TOTUL.
Incerc sa imi spun ca sunt bine, ca a fost doar vina mea si ca imi merit soarta...dar nu sunt deloc bine. Mi-e DOR. Mi-e dor de bine. Si scriu cu lacrimi in ochi, ce stau cuminti in ungherul lor, stand sa pice. Pacat ca nu e scris cu cerneala ca sa am dovada.
Poate, intr-o zi, am sa fiu iertata pentru rabufnirea mea. Cuvinte...spuse cand nu trebuie...strica prietenii. Poate, undeva...candva...voi primi un "Salve".
Nu doresc nici dusmanilor dusmanilor mei sa treaca prin astfel de clipe. Durerea de inima -la propriu - ce m-a chinuit si anul trecut septembrie-octombrie, se repeta. Stresul si tristetea au pus stapanire pe mine. Plang. Nu ma mai pot controla. Oamenii ma privesc cu mila. Nu-mi doresc asta, si incerc sa zambesc. Lacrimile curg. Sunt fierbinti si sarate. Imi mangaie obrajii. Imi soptesc ca totul va fi bine, ca nimic nu se intampla fara rost.
Incerc sa-mi programez foarte bine "vacanta fortata" de 6 saptamani. Imi voi face lista cu ce carti sa imprumut de la biblioteca. Am sa citesc in parc. Am sa ma plimb prin Bucuresti. Poate voi face fotografii. Am sa dau sfoara in tara, ca vreau sa botez un baietel care se va naste de ziua mea. Am sa ma rog, avand grija astfel de sufletul meu. Voi merge in diverse biserici ale capitalei pe care demult imi doream sa le vizitez.
Trebuie sa redevin ce-am fost. TREBUIE!
Iertare cer...in instanta. De la el si de la El, de la ei si de la ele, de la voi.
Sunt si eu om, ca si voi. Am si eu limitele mele. Acum, sunt la cote de avarie si mi-e greu sa mai las de la mine. Am sa ma izolez, o perioada. Eu, cu mine si cu ale mele ganduri.
Sa fiti iertati si iubiti, dragi cititori.
Un comentariu:
,,Incet si cu rabdare frunza de dud se transforma in matase"-Balzac
...uneori sunt prea mult asteptate lucrurile bune dar ele cu siguranta vor veni.
Trimiteți un comentariu