Dimineata friguroasa... merg grabita si obosesc. Raceala isi face de cap. In metrou toata lumea stranuta si tuseste. Fiecare se uita "urat" pe celalalt. Gripa porcina a produs panica. Eu, care nu sunt ipohondra, parca am luat-o putin razna de cand am racit. Am si organismul slabit... am contact direct cu copiii - ei imi cer sa merg tot timpul langa ei, sa-mi arate una alta - si nici nu am mai fost racita de ani buni. Am un usor sentiment de teama.
O fetita zgribulita si adormita urca in autobuz cu mama ei. Merge la gradinita. O iau sa stea la mine in brate. E asa frumos sa fii mama. Se joaca cu degetele mele. Ma amuz. Imi place. E minunat sa ai copii si sa te pui la mana lor. Desi, atunci cand ii ai, esti dur, caci doar vrei sa dai educatie. Poate voi reusi sa-mi educ copiii prin puterea exemplului, cu zambete si voie buna.
Merg agale spre scoala. E devreme. Parca e cald. Am frisoane? Nu, nu, nu ma mai gandesc la gripa. Nu am ce admira in jur. Podul Grozavesti creste maret pe zi ce trece. Va fi grandios. Si asa imi plac mie podurile. Va fi gen Brooklyn. Ha ha ha. Masini, claxoane... oameni putini.
Ajung la scoala. Semnez condica. Nu prea am chef. Poate de la raceala... ha ha ha... de fapt e ca nu am chef. Mai vin si alte colege si spun ca sunt obosite, ca nu au chef.... ca s-a acumulat oboseala. O alta profesoara marturiseste: "Cand am aflat cati bani voi lua, nu ma mai trage inima nici sa vin spre scoala". Ne ducem de rapa...
Intru la ore... copiii sunt veseli desi e devreme. Ascult, citesc cu ei, predau, facem exercitii. Ochii imi lacrimeaza de la raceala. "Doamna plangeti?" Observa imediat. Sunt cu ochii pe mine ca pe butelie. Isi amintesc ca ieri mi-am uitat batistele de hartie pe catedra. Ei le-au adus la cancelarie, nu le-au furat. Zambesc. Unii sunt atat de corecti.
Urmatoarea ora, cu ultimele resurse, intru inn clasa. Pentru a-i stimula si a face si altceva, ii pun sa faca un rebus, pornind de la un cuvant. Se revolta. ca la ce le trebuie lor. "Asa, pentru voi, un fel de recapitulare, sa mai facem si altceva la ora." Lor nu le trebuie. "Voi da nota." Asa se calmeaza si scriu. Trist... vanatori de note... va mai exista cultura generala....?
Pornesc spre treburi domestice... plata facturilor. Nebunie de sfarsit de an... cozi... nervi... lume stresata.
Autobuz... lectura... priviri pe geam...
Acasa - ce bine - ceai fierbinte, portocale (uite asa mai mananc si eu) si verificare mail. Acum, merg sa ma refac cu o mica portie de odihna.
Pe curand!
7 comentarii:
Cand am ajuns in 1989 intr-o comuna din Arges, ca profa de franceza, cei din a zecea nu stiau sa citeasca (unii dintre ei). Ce sa fac eu cu astia? mi-am zis. Si i-am invatat Frere Jacques. Cantau cat ii tineau bojocii.Asa si elevii tai. Unii vor canta toata viata Frere Jacques dar daca vor sti cantecul asta tot e un castig - ma refer la rebus sau orice altceva.
Am o amica in primul an de invatamant - e de-o seama cu mine, a terminat facultatea tarziu. E profa de engleza la o scoala pe aici prin Bucuresti. E plina de entuziasm, desi copiii sunt slabi. Poate ca e menirea ei. Pana acum n-a lucrat deloc de cand a nascut (acum 13 ani)
Da... si eu ii iubesc... si fac tot ce pot si sa fie mai interesant pentru ei.
La o anumita varsta, cand mai esti si mama si stii ca nu ai incotro, induri.
Acum cativa ani, iubeam meseria. Nici acum nu imi bat joc. Ii invat cu drag. macar o fraza sa stie la finalul anului si ma simt bine. dar sunt dezamagita. Am avut copii care citeau enorm. Ma intrebau mereu fel de fel de chestii. Ma stimulau. Nu imi dadeau voie sa lenevesc, sa nu stiu, sa nu citesc eu la randul meu.
Imi canalizez "talentul" spre scris... pentru copii. Poate "dau lovitura".
Imi place sa fiu utila... sa fac bine (si fac) ceea ce fac. pacat ca nu am rezultatele asteptate...
Succes fiicei tale!
Toata societatea e la pamant, dupa cum vezi - si invatamantul si presa si tot. Nimic nu mai e cum a fost. Ana mea are colegi care rad de ea ca merge la cor! I-a fost rusine sa spuna ca a scris poezii la 9 ani si n-a vrut lansare "ca sa nu rada copiii de ea" Si Ana e un copil care se joaca, glumeste, nu e tocilara sau incuiata! E sociabila.
Cu scrisul - daca doresti foarte mult un lucru se va implini. Anul trecut, pe vremea asta, nici nu gandeam ca imi voi face editura. M-am dus la Gaudeamus anul trecut ca sa semnez contractul de traducere cu Polirom, iara nul asta am fost acolo ca expozant. Financiar, nu am nici o satisfactie. Sufleteste insa -e cel mai bun an al meu.Nu stii niciodata ce-ti rezerva ziua de maine.
Ganduri bune
Da... trebuie sa iti sustii fata, sa inteleaga ca ceea ce face ea nu poate face oricine. Copiii sunt foarte rai, invidiosi.
Cat despre carte, pot spune ca "stiu" ca se va intampla cat de curand. as vrea sa fac o meserie permanenta din asta.
Ganduri bune!
Ce mi-ar placea sa am si eu cui sa-i adresez fel si fel de intrebari legate de limba franceza. De un an stau si plang cand intalnesc un lucru, imi inghit lacrimile si caut,,,caut orice informate care sa ma ajute sa descopar raspunsul..
@ Je ne reve plus:
Am o colega tare draguta de franceza. E tanara. De-abia a terminat facultatea anult trecut. Am sa vorbesc cu ea, sa ii cer voie sa iti dau adresa de mail, sa o mai intrebi una alta. Este foarte desteapta si la fel de pasionata ca si tine. :)
Imbratisari!
Multuuuumesc!:)
Pupici:*
Trimiteți un comentariu