Suflet de toamna. Somn agitat, ganduri ce le caut si nu pot sa le mai prind.
Oare de ce? Cu toate ca totul e bine, sunt sanatoasa si am tot ce imi e necesar.
Am nevoie de mine, sa ma gasesc... am nevoie de cuvinte, de zambete si mangaieri.
Nu imi gasesc sufletul vesel de toamna trecuta. Sau poate sufletul meu nu e vesel toamna?
Nu mai stiu.
Sufletul meu e un mic puzzle. Un suflet bun - dar trist - si e al meu si il ador. E un suflet asemanator cu al lui Blaga, ca sa nu zic Bacovia.
Stiu ca are si un zambet mare undeva, intr-un ungher.
3 comentarii:
Carina mia,
Bella,
Zambetul acela mare e in inima ta frumoasa. Frumoasa. Frumoasa. FRUMOASA.
Cinci-zece minute, seara. In liniste. Stai, inchide ochii, aseaza-te in locul adanc al linistii tale si zambeste. Zambeste cu toate ale tale. Cu toate partile trupului, mintii si a inca ceva, ceva ce vei vedea cum zambeste.
Iubeste-te mult si zambeste!
Multumesc. Se pare ca m+am pierdut in rautatea oamenilor, care m-a contaminat.
Incerc sa stau putin in carantina.
Multumesc pentru tot, draga mea Mikka!
Cauta-te si te vei regasi! Sunt convinsa! Toamna ne impinge la introspectii...
Cu ganduri senine!
L'automne
Trimiteți un comentariu