Am facut-o si pe asta. Mi-am fracturat piciorul, sa vad cum e. Nu e deloc bine, nici pe departe confortabil... asa ca, nu fiti curiosi.
Imi aminteam de copilarie... cand sora mea, mai mica decat mine cu 4 ani, si-a bagat un bob de fasole in nas, a incoltit si a ajuns cu ea la spital. Intoarsa acasa, nu a stiut sa-mi povesteasca ce i s-a facut acolo, si am bagat si eu un ac de brad. Nu a avut acelasi efect. Alunecase, fiind foarte ingust. Nu avusese timp sa se fixeze de mucoasa.
Din cauza durerii, in nebunia mea, ma gandeam: "Ce ar fi sa se intample, la fel de fulgerator si pe neasteptate, sa ma casatoresc. Sa sochez lumea atat de curioasa in ceea ce priveste acest aspect al vietii mele."
Sunt putin trista, abatuta. A fost o saptamana cu multe vesti frumoase... prietene care se casatoresc, prietene care sunt insarcinate. Nu stiu... simt ca nu am niciun rost. Parca sunt o femeie atipica. Am obosit sa mai sper... m-am saturat sa mai astept... nu ma mai consoleaza nici faptul ca exista femei mai frumoase, mai destepte decat mine, care se afla in aceeasi situatie.
Imi amintesc de vremea in care cieam reviste despre copii, doar pentru ca imi placeau pozele de pe coperta. Privesc cu coada ochiului la femei insarcinate, care sunt atat de frumoase! Zambesc copiilor puri si veseli, care ma privesc din comodul lor carucior. Stiu... sunt femei casatorite, care vor sa fie mame si nu reusesc. De ce as spera eu la acest statut, cand inca nu cunosc ce inseamna sa fii sotie?
Oare voi fi vreodata o femeie implinita?
Poate ca da... doar scriu povesti, care vreau sa fie citite de proprii copii.
4 comentarii:
Imi pare rau ca eshti trista.
Shtii ceva? Toate vin , la randul lor. Nu potzi fortza mana destinului doar pentru ca..
Ai privit cu atentzie in jurul tau? Nu doar la femei.
Uita-te mai atent si la "jumatatzi".S-ar putea sa descoperi lucruri interesante!
O zi frumoasa!
Nu cred in destin. Citeam intr-o carte de rugaciuni, ca, a crede in destin, e ca si cum ai crede in ghicitul in carti sau in cafea... ca, daca e sa crezi in destin nu iti mai asumi greselile.
Sunt groaznica in ceea ce priveste omul potrivit. Nu sunt in stare sa fac alegeri corecte.
Sper, ca intr-o zi, sa fiu aleasa. Poate am norocul acesta!
draga mea, m-am ratacit cumva si eu, intamplator, pe blogul tau... si-am zabovit mai mult, caci mi-a placut, se simte sufletul tau cald, frumos... si nevoia ta de iubire, si tristetea
chiar exista un timp potrivit pentru toate, si el nu are legatura cu destinul... ci mai degraba cu lectiile pe care le avem de invatat... caci numai asa suntem cu adevarat pregatiti pentru anumiti pasi :)
iti doresc din suflet sa crezi in continuare in visele tale! si sa-ti faci viata asa cum ti-o doresti tu
Cristina
Multumesc frumos!
Voi face tot ce imi sta in puteri sa imi fac viata frumoasa. Cred ca merit, o data pentru mine caci am fost mereu ascultatoare, inca o data pentru mama si oamenii care au crezut si mai cred in mine.
Ganduri senine si impliniri!
Trimiteți un comentariu