Fantoma

Zilele astea am citit despre castelele copilariei. Am spus ca al meu e intunecat si nu vreau sa ma intorc in el. Imi voi construi unul mai mic, luminos si aerisit. Am fost intrebata: "Si cu fantomele ce faci?" Am raspuns, sigura pe mine: "Suntem in relatii bune, amiabile." Dar, am uitat ca, in ultima mea relatie, totul s-a terminat urat, cu cuvinte dure, care se bat cap in cap.

Intr-una din serile trecute, am recitit mailurile de final de relatie. Grele cuvinte. Si rautatea transpare din ele. Am inchis rapid fisierul. Dar, s-au intiparit pe retina.

Azi noapte, m-am trezit cu o stare de rau, de neliniste. Sertarul amintirilor mele despre el fusese deschis de cheia nelinistii. Nu aveam aer, inima imi batea nebuneste, cuvinetele lui imi sunau in urechi. Impingeam cuvintele cu mainile. Prinsesera viata. Ce greu e sa te lupti cu fostele iubiri ale unui om. Iubiri despre care stii atatea: comportament, nume, dorite, pasiuni. E trist si cumplit de greu. Cand ma apropiam de el, il vedeam ca un balaur cu multe capete... capetele femeilor din viata lui: una pasionala, alta pictorita, alta mai stiu eu ce. Te simti un om gol... desi stii ca ai si tu valoarea ta, raportandu-te la aprecierile majoritatii despre tine. El oricum nu da doi bani pe mine. "Cu versurile astea ai castigat tu invitatia?" "Da, cu astea, raspund, trista." Dar, macar am facut ceva. Am scris ceva... asa bun, rau... cui nu-i place, nu citeste. E greu sa ai o parere foarte buna despre tine. Nu mai ai discernamant asupra calitatii celorlalti.

De ce nu pot scapa de aceasta fantoma? Nu e asa draguta precum Casper. Am pierdut timp, energie, fiind langa el la greu, ascultandu-l, incurajandu-l cand a fost ranit de colegi, am incercat sa-l fac mai vesel, am socializat. Degeaba. "Te tin de mana dar nu simt nimic" a durut mult. Probabil receptorii lui tactili au alta structura. Nu mai au nerv.

Cat costa sa scrie un rand, ca titlu la un mail, cu litere de-o schioapa, fara sa fie simtite (simturile nu existau) cu un la multi ani timid sau un iarta-ma pentru ca am mers cu cizmele pline de noroi prin viata ta?

Ca un domn, a conchis in mailul de final: "toate femeile din viata mea m-au dezamagit". El oare nu a facut asta? Dar, zambesc si imi amintesc de un citat celebru, apartinand lui Napoleon: "Toate femeile sunt curve, mai putin mama."

Asa ca, astept pe cineva care sa apara in viata mea cu tot cu simturi, cu suflet si comportament de om sociabil.

Caut tamaie pentru sufletul meu.