Paste...sarbatoare. Nu am simtit nimic. Nici macar n-am putut manca un ou. Cu toate astea...am zacut 2 zile. Am avut timp sa imi amintesc...cuvinte, fapte, gesturi ce la un moment se bat cap in cap.
..."m-am amagit crezand ca pot simti ceva pentru tine" cuvinte cu ecou in mintea mea. Oare nu se poate simti apreciere, prietenie, recunostinta...nu stiu, ceva? Acum multa vreme..."credeam ca n-am sa mai simt niciodata asa ceva. Ma simt bine cu tine."
Ce viata ciudata. Oare ce sa mai cred?!
Cine sunt eu? Nicidecum cea care am fost. Am ascultat crezand ca va fi bine, dar am sufletul ranit. E atat de greu sa ma ridic. Si ma-ntreb: pentru ce? Unde sa merg?
"Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor pasi care pleaca." O. Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu