Suflet de copil

Vreau sa ma izolez. Sa fiu eu si cu mine.

Vreau sa fiu din nou copil. Sa ma joc, sa citesc povesti, sa colorez carti- ca apoi, sa-mi colorez viata. Sa merg la scoala. Sa sar capra la orele de sport. Sa fiu fetita cu codite, eleva model pe care o viseaza orice profesor.

Mi-e frica. Mi-e foarte frica. Cand eram mica, imi era teama de intuneric. Acum mi-e frica de singuratate, mi-e frica de oameni. Sunt atat de rai. Profita de sensibilitatea mea la maxim. De ce? Pentru a se simti ei puternici, CINEVA in fata mea.

Cand voi fi MARE, vreau sa fiu un om bun.

Am vazut filmul "Bedtime stories", comedie cu Adam Sandler si Kerri Russel. Visele, transpuse in povesti, se indeplinesc daca ai puterea de a crede in ele cu adevarat.

Un copil de trei ani, dupa ce m-am jucat cu el, intrebat fiind:"Iti place de fata asta?" a raspuns:"Da. E o fata chiar foarte buna."

Am zambit, zambesc si acum...si ma intorc la joaca.

Despre...

Dimineata tarzie...

Beau un ceai cu lamaie si citesc bloguri ...imi verific mail-ul. Mi se recomanda sa ascult Alexandrina Hristov. Sansa m-a facut sa aflu despre ea, tot de pe un blog, al Simonei Tache si am primit in dar cateva melodii ale ei, pe la sfarsitul lunii martie. Azi, am descoperit ca este nascuta in aceeasi zi cu mine, in luna florilor, in mai. Dar ea, spre deosebire de mine, are "totul". Eu, mai am mult de invatat.

Imi pun 1001 de intrebari....multe raman fara raspuns. Trebuia sa-mi inving pudoarea si sa le adresez atunci cand trebuia. Nu trebuia sa ma opreasca teama de a nu deranja.

Am decupat o parte din sufletul meu si am aruncat-o zeilor. Nu vreau sa mai stiu despre acea bucata a vietii mele. Nu vreau sa stiu ca am fost atat de proasta si mi-am lasat sufletul batjocorit.

Nu mai vreau poezie. Am inteles ca poetii vad doar frumosul creat de Dumnezeu, dar ranesc oamenii. Oare nu stiu ca si acestia sunt tot creatiile Lui?

Inca o lectie invatata. Ca si aceea cu diplomele si cu studiile la Strasbourg si Sorbona...dar in viata de zi cu zi se poarta mai rau ca ciobanii, ca oamenii care n-au citit in viata lor o carte.

Cum spunea cantecul? "Doamne priveste ce a mai ramas din oameni."

Pe apa simbetei

Roman 2009, Editura Tempus, scris de Ileana Vulpescu

Nu citisem nimic de aceasta scriitoare. Cartea mi-a fost imprumutata si am zis ca trebuie citita. Nu stiu daca am citit-o intr-o perioada buna a sufletului meu, dar se merita lecturata. Are cateva greseli de tipar, dar merge. Este o lectie de viata. O adevarata lectie de viata...de psihologie...de tipuri de personalitate...psihologia varstelor.

"Trebuie sa-nvatam sa ne despartim de toti si de toate."

"Unii oameni traiesc de la inceput sub semnul deosebirii dintre dreptate si recunoasterea ei, incat isi duc viata ca actori ai unei tagi-comedii, careia ii sunt si spectatori. Prea obiditi de propria conditie, isi dau seama de inutilitatea efortului de-a indrepta lumea,actionand singuri. Unii sunt astfel "intelepti"; altii -simulanti si arivisti; niste "hopa-mitica" ai tuturor timpurilor. Eroina se confrunta permanent cu o dilema existentiala: revolta sau acceptare a destinului. "Fericiti facatorii de pace" afirma Biblia. Fericiti si demni de respect. "Nefericiti cei care cred c-o vor afla undeva, candva...replica viata..." - Ileana Vulpescu

Moara

Moara se gaseste in Muzeul Satului.

Moara cu noroc ... sau poate nu.

Roata morii se-nvarsteste...pan' te nimereste, si esti ales.

Multe amintiri legate de aceasta moara...amintiri care credeam ca vor fi fapte reale intr-o zi.

Totul a fost o furtuna de vant....care s-a calmat mai repede decat am crezut.

"...inceputul si sfarsitul sunt un singur punct." Heraclit spunea...parca.
Din putin poti face mult...din tot ce ai poti ramane fara nimic.

Si da...s-a sfarsit asa cum a inceput...fara incredere.

Pasare maiastra

"Pasare maiastra, te rog nu-i taia aripile. Lasa-l sa mai zboare, sa mai copilareasca. Nu stie ce vrea. E prea tanar. Da-i liniste si pace sufleteasca. Tine-l la soare sa se coaca. Nu-l abandona. Ai grija de el. Are mare nevoie de protectie...si de cateva invataminte. Ajuta-l...mereu si pretutindeni in zborul lui."

Om de lut

"Om de lut cum ai putut, sa-mi distrugi unul din cei mai buni oameni de pe Pamant? Este unul din oamenii care fac lumea mai frumoasa. Inclusiv pe a ta. Uita-te in urma, calm, la rece si extrem de sincer, si vezi cat a facut pentru tine. Neconditionat. Nu ti-a cerut nimic. Ii esti dator pentru multe clipe frumoase.

Ce-a fost in mintea ta cand i-ai spus ca nu poti simti nimic? Nu ti-am daruit suflet? Simtire?

Offf...om de lut...cum ai putut?

Iertare ti-ai cerut pentru ce-ai facut?

Om de lut...cum de-ai putut sa zdrobesti, asa cu sange rece, un astfel de suflet?

Un altul asemenea nu-ti voi mai da.

Atat as vrea: sa pretuiesti...ce ai avut...si ai pierdut...si n-ai sa mai gasesti."

Perfuzia

"Chiar atunci cand este dorita, o despartire descumpaneste omul. I se pare ca i s-a dus echilibrul: ca si cand i s-ar fi amputat o mana, un picior, sau i s-ar fi scos un ochi".

Incerc sa ma motivez ca am pentru ce trai...ca sunt atatia oameni singuri...mult mai singuri decat mine...sunt oameni casatoriti care sunt singuri, care nu pot avea copii. Acolo drame.
Stiu ca nu sunt bine...Incerc sa ascund asta, dar se vede. Cand sesizez suferinta din ochii mamei, vazandu-ma zacand...imi pare rau. Ma ridic si zambesc. Dar genunchii imi tremura. Cand ma suna o buna prietena sa ma intrebe daca sunt acasa sau la spital, constientizez cat sunt de rau. Cand sora mea imi spune cu ingrijorare: "Ai slabit foarte mult" deja ma sperii.
As avea nevoie de o perfuzie. As cere, daca se poate, una cu indiferenta, incredere in sine, optimism, siguranta, dragoste si voie buna.

"Vous l'avez voulu..." ("Tu ai vrut-o"- Moliere, "Georges Dandin)