Ils sont magnifique

http://www.youtube.com/watch_popup?v=jJxxHvWwQBw&vq=large

Hai să scriem o poveste

Este un vis de-al meu... exersat deja cu elevii mei, mici şi mari. 

Vă aştept copiii la atelierul "Hai să scriem o poveste" pe care îl încep la Căsuţa cu surprize, locul unde copiii îşi trăiesc copilăria aşa cum este ea: magică, de neuitat, cu jocuri şi creativitate.

http://www.casutacusurprize.ro/hai-sa-scriem-o-poveste/

Scriind poveşti pentru copii, au descoperit că poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară.  Noi ne-am gândit să le lăsăm să zburde în lume. Aşa s-a născut „Clubul poveştilor”. V-ar plăcea ca propriul copil să îşi descopere talentul de scriitor? Lăsaţi-vă copilul să creioneze personaje şi să le salveze. Apoi să fie chiar el acel personaj şi să-i dea glas.

Prin meseria de profesor, am aflat că cei mici, copiii în general, au nevoie de poveşti. Ei sunt foarte creativi, iar eu doresc a le stimula şi folosi cât mai mult imaginaţia. M-am gândit la un proiect în care să scriem împreună poveşti, să le desenăm, să căutăm muzica ce ne-o inspiră şi la final să facem o mică scenetă, la care să fie invitaţi părinţii.

La Căsuţa cu Surprize, cei mici petrec 1-2 ore, învăţând tainele scrisului, având posobilitatea să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, vocabularul şi să găsească încrederea de a-şi exprima liber propriile trăiri şi emoţii. Totul se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă, sub atenta îndrumare a unui coordonator experimentat.

Ce activităţi fac copiii la Clubul Poveştilor din Căsuţa cu Surprize:

• Vom afla ce este o poveste, cine locuieşte acolo (vom face apel la lecturile personale).
• Se vor creiona personaje (vom vorbi despre personaje positive şi personaje negative).
• Muzica are povestea ei. Vom asculta melodii şi vom alege muzica potrivită poveştii pe care o scriem.
• Copiii vor interpreta rolul personajului pe care îl aduc în poveste.

Etapele:

1. Ce este o poveste? Cine locuieşte în poveste? (pornim de la un cuvânt: de exemplu legume, şi încercăm să creionăm o poveste).
2. Cum apar poveştile? (fiecare copil va introduce în poveste un personaj nou).
3. Fiecare copil va interpreta rolul personjului pe care îl crează.
4. Poveşti pe aripi de muzică (căutăm o melodie care să se potrivească poveştii noastre).
5. Finalizarea proiectului (miniscenetă). [Pot participa părinţii. Nu de alta, dar copiii merită aplauzele].

Prin aceste activităţi, ne propunem…

…Să le stimulăm creativitatea.
…Să contribuim la îmbogăţirea imaginaţiei lor.
…Să stimulăm  dezvoltarea vorbirii.
…Să încurajăm încrederea în sine şi libertatea de exprimare.

…Să le insuflăm pasiunea de a citi şi de a scrie.
…Să deprindă valorile spirituale.

Clubul Poveştilor este condus de Claudia Groza – profesor de biologie şi scriitoare de cărţi pentru copii (“Poveşti cu pilde pentru copiii isteţi”; “Tobias, elefănţelul colorat”; “Tolba cu poveşti”).

Număr de participanţi: 5-10 copii.
Vârsta: copii cu vârsta cuprinsă între 5 – 11 ani, grupuri diferenţiate pe categorii de vârstă.

Vă aştept cu drag şi nerăbdare la construit poveşti!

Mulţumesc pentru răsfăţ

Oare am fost atât de cuminte încât să merit tot ce îmi oferă viaţa frumos? Poate da, poate ba. 

Am trăit multe.... pe unele le-am uitat sau le-am ascuns foarte bine. Pe altele le port cu mine precum talismanele. Cu siguranţă, toate m-au făcut să fiu sigură pe mine, să fiu femeia de azi. 

Viaţa e darnică... important este să observi. Întâlnesc oameni care mă răsfaţă. MULŢUMESC! (sper ca într-o bună zi să mă revanşez). Să vă spun că azi am mâncat pe Champs Elysees (după ce am coborât de la cinematograf. "Plăcintă americană: din nou pe felie" m-a determinat să râd cu poftă, aşa că sigur mă voi îngrăşa)... aşadar, sunt din ce în ce mai aproape de Paris. Pentru mine totul este un joc. Paris nu este decât un "lux", dar nu ceva imposibil (un cititor al blogului mi-a trimis un link în care erau trecute costurile "vieţii în Paris", de la chirii, la o cafea - ce varia ca preţ în funcţie de terasa sau dozatorul unde o serveai; mulţumesc şi pentru asta. Când voi ajunge o scriitoare de succes internaţional, voi trăi un an la Paris; ca orice scriitor care se respectă - hahaha). Unele lucruri le iau în joacă. Şi culmea, tocmai acestea îmi reuşesc.

Răsfoind mailul, am descoperit un mesaj frumos. Îl împărtăşesc cu voi - mai ales că azi am discutat despre TED.

"Pentru o femeie care scrie poveşti... o să-ţi placă mult!"

http://www.ted.com/talks/elif_shafak_the_politics_of_fiction.html

Vreau ca poveştile  mele să ajungă departe... peste mări şi ţări, la sufletele cât mai multor copii.

 Dintre întâmplările mai puţin plăcute... mi-am sunat vărul să-i urez "La mulţi ani" şi mi-a spus să am grijă că cei cu multă şcoală, au sănătatea şubredă. Da, mulţumesc! Mi s-a tot spus. Eu mă controlez permanent. Şi promit că, în momentul în care devin un pericol public, mă arunc în Sena sau Dâmboviţa... treacă de la mine. :)

Am renunţat de mult să mai plec urechile la răutăţile celor din jur (nu am cum să plac tuturor şi nici nu vreau, sincer). Ştiu sigur că nu mă voi opri aici... şi mai ştiu că voi avea orfelinatul meu, şi voi ajuta copiii să devină ce îşi doresc, să îşi împlinească vise. 

De ieri... :) şi de prin Franţa

Dimineaţă, la cafea citesc "Strategiile samurailor - Cele 42 de secrete din cartea celor cinci cercuri de Musashi" de Boze Lafayette de Mente. Zâmbesc... deci, francez. 

Scriu o poveste personalizată şi o expediez. 

Merg să-mi fac rezolv una alta... şi constat că aşa a trecut vacanţa. Uff.... ce păcat.... :)

După amiază, se anunţă ploi. Cu zâmbetul la purtător, voie bună şi speranţă - că nu voi fi udată - plec în centrul capitalei. Şi nimeresc... pe strada Franceză. Şi mă opresc la terasa "La bonne bouche". Citesc meniul... observ creme broulee. Îmi amintesc că citisem în "Albastru pur" că înseamnă cremă de zahăr ars.  Începuse ploaia. Vorbele curgeau sau alunecau... prin zâmbete. Într-un moment de tăcere - cred - apare soarele. Pornim în promenadă.... 

Pe seară, încep lectura cărţii cumpărate acum câteva luni bune "Fiecare pacient spune o poveste - Enigme şi arta de a formula diagnostice" de Lisa Sanders, editura TREI. Nu credeam că va fi atât de captivantă. Curajul autoarei de a urma la o anumită vârstă facultatea de medicină, numai pentru pasiunea de a descoperi "povestea diagnosticelor", m-a impresionat. Am aflat că e atât de important ca medicii să asculte pacientul. Pentru stabilirea diagnosticului e important ca  viaţa ta să fie ascultată. Au fost făcute studii care au arătat că medicii nu ascultă pacientul decât foarte puţin... câteva minute. 

am uitat să menţionez că mi-am făcut analizele azi... hahaha. De ce? Cu ocazia sărbătorilor pascale, am fost sunată de colege (prietene) din liceu, facultate... iar întrebarea care mă "ucide" încet încet, a fost: "vreo criza biliară ceva? cu durerile de cap cum stai?". Aoleuuuuu... oamenii ăştia.... dacă ţi-e prea bine, nu-i de bine. Devii plictisitor. E important să te vaieţi, să plângi, să te cramponezi. Le-am anunţat că voi da de ştire când îmi va fi rău.... deşi nu.mi doresc... ducă-se departe, în deşert bolile şi răutatea tuturor.

Cam asta.... despre ieri...

Azi e soare... sâmbătă.... şi există multe motive să fiu veselă şi fericită.... :) [ ceea ce vă doresc şi vouă].

Vorbeşte-mi

Vorbeşte-mi

Vorbeşte-mi la nesfârşit cu nopţile din cuvinte,

Despre soarele care a ars iubirea din noi.

Vorbeşte-mi despre femeile tale cu dinţi de peşte,

De-acum şi aievea.

Vorbeşte-mi despre pasărea Pheonix şi speranţa de mâine,

Ca şi cum azi, acum, aici… nu ar exista.

Vorbeşte-mi despre magia făcută de Lună,

despre trena trupurilor noastre

Şi convinge-mă că este linia vieţii.

Vorbeşte-mi despre culorile păcatului şi ale iertării,

Şi fă-mă să râd cu hohote de sticlă.

Vorbeşte-mi despre existenţa ta în pântecul meu plat,

Iar eu îţi voi dărui un suflet de elefant şi un surâs cu gust de cartofi prăjiţi.

Vorbeşte-mi… la nesfârşit…

Căci aud ca prin vis vocea ta pe acoperiş.

Poveştile unei inimi

Aşa cum mă lăudasem, am comandat cartea "Poveştile unei inimi" de Diana Florin Cosmin la editura Curtea Veche. Calculasem că făceam economie 1 leu decât dacă o luam din librării. Ieri am primit avizul (s-au mişcat foarte repede, dat fiind că au fost sărbători!).

Aseară, am început lectura. Am lecturat jumătate. Chiar mă sunase un amic şi mi-a spus că mă lasă să citesc, ca să nu dau vina pe el că nu termin la timp. 

Azi, am citit însetată... am zâmbit şi m-am regăsit în căutările asidue ale autoarei după dragoste. M-am simţit normală când am văzut că greşelile femeilor sunt aceleaşi, ca şi indiferenţa bărbaţilor vizavi de subiectul dragoste.

M-am regăsit în faptul că mi s-a spus "Meriţi mai mult, eşti prea deşteaptată pentru mine" (îmi amintesc când am vrut să mă angajez ala o firmă de optică şi mi-au spus că sunt prea calificată pentru ei; marţi un prieten ce mă ştie de vreo 8 ani de zile, mi-a replicat: "când te măriţi, soţul tău va trebui să îţi dea o cameră numai pentru diplome. Ştiu că sunt rău, dar nu mă pot abţine!").

M-am regăsit în faptul că m-am îndrăgostit de cuvintele declarate de un bărbat, care nu putea să iubească şi firea mea puternică sau descurcăreaţă.

Mi-am amintit de bărbaţi care nu m-au plăcut la 19 ani, dar viaţa ne-a adus faţă în faţă acum, el cerându-mi ajutorul, în diferite chestii mărunte.

Am râs când am citit despre bărbaţi de care tu eşti îndrăgostită, iar ei îţi cer numărul de telefon al celei mai bune prietene.  Hahaha... acum râd, dar a fost dureros când am trăit. 

M-am întristat când am lecturat despre bărbaţi care te iubesc, te cer în căsătorie, însă tu nu simţi nimic pentru ei. 

M-am regăsit în poveştile cu mama tuturor răniţilor - bărbaţi care mă cautau după despărţiri de mari iubiri, alergând cu tot bagajul de frustrări şi temeri.
Am râs la povestea cu "Zoe nu mai fi aşa bărbată"... îmi amintesc de bărbaţii care îmi deschideau portiera la maşină sau colegii care îmi ţin uş la cancelarie... Îmi place, deşi am impresia că este ceva de mult uitat.... 

Nu-mi doresc să fiu egală cu bărbaţii... îmi place să primesc atenţie şi să discut vrute şi nevrute cu omul ce-mi va deveni soţ. Mi-au plăcut mereu bărbaţii puternici (nu plângăcioşi), care au o carieră sau măcar fac ce le place, care au pasiuni şi mai ales care îşi doresc să evolueze... să nu rămnă acolo unde era şi acum doi ani, să se mişte prin viaţa asta dură, dar atât de frumoasă.

Toată nebunia asta cu dragostea... alergarea după o iubire care crezi tu că este în braţele unui anume bărbat... nu prea  e adevărata. Am crezut şi eu până la 30 de ani... apoi, încet- încet, mi-am acceptat independenţa şi faptul că fericirea locuieşte la mine.

Cartea este frumoasă... curgătoare... e imposibil să nu regăseşti ca femeie.  Mi-a plăcut enorm comparaţia între un broker financiar care riscă şi poate pierde, şi un broker sentimental.

Seară frumoasă... ascultaţi-vă poveştile inimii. :)

Marţi, surprize şi poveşti

Soaaare şi odihnă de voie.... De abia am început să simt vacanţa. 

Intru pe messenger... am cam renunţat la el şi mi-e bine. Discut cu prieteni buni şi vechi. Îmi verific mailul şi mă pregătesc pentru un interviu pentru o colaborare cu.... abracadabra: poveşti.

Mă rătăcesc puţin pe bulevardul Pache Protopopescu. Mă simt ca în Caragiale. Se vede că nu m-am mai plimbat de mult.

Ajung într-un final. Doamnele te acolo sunt foarte drăguţe. Îmi doresc să fac lucruri frumoase pentru copii. Ideile lor sunt geniale şi vă recomand cu mare drag cluburile şi atelierele pentru copii şi părnţi organizate la "CĂSUŢA CU SURPRIZE".

Pornesc pe jos spre Unirea. Discut la telefon cu un prieten: "Eşti nebună! Tu îţi cauţi al doilea job, iar eu nu am niciunul. Caută-mi şi mie". 

"Depinde de ce îţi doreşti să faci. Ţi-am trimis link-uri să aplici. E important să şti foarte bine ce vrei să faci."

Începe ploaia. Mă urc în autobuz şi mă cufund în lectură. Acasă, mă şterg cu prosopul, pornesc centrala, mă înfăşor în pătura şi citesc.Finalizez cartea "Albastru pur" de Tracy Chevalier.... v-o recomand. Vieţi paralele la distanţă de secole (sec. XVI şi sec. XXI).... Franţa.... Fecioara Maria.... iubire.... copii.... Superbă. M-a fascinat. A fost tare inspirat iepuraşul anul acesta. Pupici veseli şi mulţumiri iepuraşule.

Pe seară, discut cu un nou prieten.... un bărbat vesel.... este unul din motivele pentru care îl apreciez şi îmi place să comunic cu el. Altul ar fi că se ocupă de talentele lui: pictură, muzică. Mă întreabă despre scris... lui i se pare ceva deosebit.... :) 

Târziu în noapte sunt sunată să trimit o listă cu scriitori români de poveşti pentru un eveniment. O fac şi îi dau send. (timpul meu cine-l plăteşte?).

Urmează o insomnie şi gânduri.... 

Mă trezesc la 10.... de un telefon de afaceri.... tot poveşti.

Şi mă întorc la scris poveşti.... urându-vă o zi cu bucurii, fapte măreţe, zâmbete şi lecturi multe (e frig afară).