Poate e ultima!
Visele noptii
Ma rascolesc peste zi.
Incerc sa-mi urmez drumul
Nu caut marire
Glorie
Sau averi.
Un pas, un cuvant
Un zambet al copilului meu
Devin vise implinite.
Imi spun:
S-a mai implinit un vis.
Mergem mana in mana
Toti trei
Pe calea ce ni se asterne in fata.
Un an
Mai multi,
Cati vor fi
Ai nostri vor fi
Si iubindu-ne-i vom tari!
Si iubindu-ne-i vom tari!
De cand ne nastem avem vise. Cu cat suntem mai mici cu atat avem vise mai mai mari. Copiii viseaza sa devina astronauti, sa ajunga pe Marte, sa schimbe lumea. In universul lor e posibil orice. Maturitatea ne aduce in fata alte vise, vise banale sau puternice. Ne dorim sanatate, bani, libertate, independenta. Dar noi suntem stapanii propriei noastre vieti. A visa e un verb ce se invata de mic. Eu nu prea am "visat" la ce va fi, nu mi-am dat o directie si un sens vietii, nu mi-am propus tinte fantastice.
Invat sa visez maret abia acum, invat cu fiecare zi ce trece sa imi schimb visele in realitate. Impreuna vom reusi!"