miercuri, iulie 27

Fapte bune, citind revista MEKI

Dragi copii, azi voi povesti despre faptele bune. Cunoaşteţi voi zicala „ce ţie nu-ţi place altuia nu face?” La asta ne vom referi pe îndelete în acest articol.

Câţi dintre noi nu am dorit jucăria sau poate chiar să răsfoim revista MEKI văzută la alt copil? Se întâmplă oricui. Eu m-am simţit lovită ca de o piatră când mi s-a răspuns tăios şi răspicat: „Nu doresc, nu vreau să îţi arăt revista!”.

Piticuţii mei frumoşi, veseli şi buni, hai să învăţăm să dăruim celor din jurul nostru. Credeţi că e imposibil să împărţim un biscuit cu cineva care tânjeşte după unul? Aşa este. Aţi răspuns corect! Nu este imposibil, ba chiar este foarte frumos. Revista MEKI, în benzile desenate referitoare la religie, a arătat cum Iisus, Fiul lui Dumnezeu a înmulţit pâinile din firimiturile rămase. De unde dai, primeşti mai mult, când nici nu te aştepţi.

Pentru copii, www.meki.ro oferă nu doar un loc sigur pe internet, ci şi un spaţiu educativ şi atractiv. Meki.ro promite să ajute copiii să citească mai mult si să îşi îmbunătăţească performanţele la învăţătură, şi bunele maniere.

Hai să ajutăm bătrânii când traversează strada.

Hai să cedăm locul persoanelor în vârstă, gândindu-ne că ar fi bunicii noştri.

Hai să ne ajutăm colegii la lecţii,acolo unde noi am înţeles, iar ei au dificultăţi.

Copiii care citesc revista MEKI sunt eroi adevăraţi, ce îndeplinesc fapte bune!

pe ordinea zilei....

M-am intalnit cu o prietena buna - colege de master - care lucreaza ca biolog la muzeul de istorie, pe conservare de patrimoniu. Se sapa rau in zona aceea a capitalei. Mi-a adus rahat de Macedonia. Fata aceasta, pe unde se duce - iar ea chiar se plimba (este un speolog impatimit) - imi aduce ceva. Este imposibil sa ma uite. Intalnirile noastre sunt pe nepusa masa, si foaaaaaaaaaaaaaaaaaarte luuuuungi.... 2 ore cea mai scurta. De la ea am invatat sa profit de orice ocazie ce mi se iveste... sa cunosc oameni.... sa cred in mine. Bineinteles ca m-a sustinut si incurajat in proiectul povestilor personalizate, comandand o poveste pentru finul ei de 4 ani.

Apoi, m-am revazut cu o prietena din liceu. Nu ne vazusem, de luni bune.... timpul asta ne prinde adesea in plasa lui lipicioasa si uita sa ne mai elibereze. Am mers la o inghetata si la shopping, ea fiind mare fan.

Altele pe ordinea de zi: lectura... curatenie (uneori mi-e drag sa fac asta pe muzica ritmata - si cum sa nu ma mentin in forma?!).... ganduri.

Doua colege de la editura unde am lucrat si-au amintit de mine si m-au sunat. E minunat sa vezi ca oamenii te cauta.

Acum, degetele imi ard de dorul unei povesti.... as scrie si n-as scrie.