Dorințe

Îmi doresc mai mult ca niciodată, înțelepciune, găsirea unor soluții inteligente pentru bunăstarea familiei!

Apoi, timp de calitate cu gemenii și oamenii dragi.

Să fac multe activități interesante și utile cu gemenii mei.

Participarea la câteva ateliere, cursuri, lansări de carte pentru sufletul meu. Îmi e dor să cresc, să evoluez, să cunosc oameni de calitate!

O mai bună organizare a timpului.

Să cer ajutor pentru treburile casnice: gătit și curățenie. 

Să scriu zilnic măcar două pagini pentru cărțile mele cu povești. 

Să lucrez mult cu elevii mei (am toate clasele a 12-a și toți dau bacul la biologie). 

Să obțin rezultate cu ei la olimpiade școlare.

Să merg la stomatolog și să-mi rezolv dantura.

Să îi duc și pe gemeni la stomatolog.

Să achit rapid toate datoriile.

Să fiu foarte îngrijită (adică am nevoie de timp pentru mine.

DOR

Citesc tot mai puțin spre deloc. Îmi este atât de dor de această activitate! Citesc câte puțin când îmi supraveghez gemenii care fac puzzle-uri sau pictează pe jos în sufragerie. Uneori pot citi cu succes 2 pagini, alteori câteva rânduri.

Până nu demult, citeam noaptea. Acum scriu. Scriu povești personalizate pentru oameni minunați, cu povești de viață extrem de frumoase! Dacă nu scriu, pregătesc idei de lecții frumoase, teste sau fac hârtii pentru dosarele de la școală. 

O prietenă, mamă de trei copii, care lucrează de acasă, mă întreba de ce nu renunț un an la predat. Fac ateliere, scriu povești, am o firmă, am ce face. Are mare dreptate! Dar venitul nu este constant. Am de crescut mult până ajung să trăiesc din scris și din ateliere. Le admir pe mamele care fac asta, deși ele au un ajutor pentru copii. 

Îmi e dor de scris povești pentru site, pentru mine și copiii mei.

Îmi e dor să public ceva nou.

Îmi e dor de succes, de oameni buni, de râs, de zâmbete, de prieteni sinceri, de ajutor, de senin, de energie și creativitate din zori și până în zori!

Emoții, oboseală și încotro?

Uneori îmi vâjâie capul de emoții și de frică! Nu am mai simțit de mult asta. Parcă sunt într-un carusel care nu se mai oprește. Un an mai tâmpit ca acesta nu am mai avut niciodată. 

Săptămâna aceasta, gemenii au făcut febră.Pe rând. Am fost nevoită să stau acasă, în medical. de fiecare dată când se întâmplă asta, mă simt extrem de vinovată. Știu! E dreptul meu, dar așa mă simt. De parcă aș fi de neînlocuit sau apreciată la cote maxime!

Rugasem o fostă colegă să mă ajute cu o oră pentru a-mi lua copiii de la creșă. O anunț dacă poate veni - contra cost - tot programul, adică 6 ore. Îmi scrie că e prea mult. Bine. Fiecare le are pe ale lui. cer medical pentru a nu-mi fi tăiate orele (doar am nevoie de bani). Ca un făcut, cei de la școală mă sună, cum o fac mereu, în miezul zilei (ATENȚIE! AVEAM COPIII BOLNAVI!) să îmi ceară nu știu ce raport. Nu știu de unde am găsit puterea de a vocifera. Cu doi copii bolnavi, nedormită, cu treburi gospodărești până peste cap, ce suflet pot avea? Am deschis laptopul, am completat raportul și l-am trimis. 

Miercuri, mi-am dus copiii la creșă. I-a luat soțul la prânz. Roșii la față de plâns. Mă doare sufletul. A trecut o lună și ei nu sunt bine, nu le place. Clar ceva se întâmplă. Dar și să acuz așa.... nu sunt genul. 

Joi, Horia se trezește speriat la 5 dimineața, că să nu mergem la copii. Ok. Eu eram entuziasmată că era ziua în care venea teatrul la creșă și era o zi altfel. Nu a trecut mult și a vomat. Peste o jumătate de orp din nou. Ce să fac? Eram singură cu ei. Nu aveam decât 4 ore... dar totuși. Îi duc la mama. 

Vineri s-a învoit Silviu 2 ore pentru a putea ajunge eu de la școală la ora 15. 

Sunt foarte obositp,epuizată psihic și nu știu ce să fac? Ce soluții să găsesc? Este a doua oară când Horia vomită pe tura unor educatoare. Mă gândesc dacă este sau nu coincidență. Sunt disperate ca gemenii să mănânce, cu toate că le-am explicat că nu sunt mâncăcioși. 

Bonă nu îmi permit. Aș dori pe cineva care să vină în zilele în care avem nevoie pentru câteva ore. 

Să îi mut la grădiniță? Oare le va fi bine? Am impresia că lor nu le place acolo pentru că sunt copii mici, iar ei au deja alte deprinderi. Chiar nu știu... iar gândurile mă macină puțin câte puțin. 

Cei de la Cargus nu m-au anunțat că trebuie să merg la sediul lor pentru a primi o sumă de 125 lei ramburs pentru cărți.

Disperații de la primărie mi-au pus poprire pe toate conturile pe care le am pentru suma de 33 lei, impozitul la mașină, care era plătit, dar la sectorul 5 și ei nu fac trasfer de la o primărie la alta. Am achitat din contul de ING, dar ei nu se opresc....au trimis și la celelalte bănci unde am cont deschis. Mi se pare de-a dreptul hărțuire și răutate și nedreptate și mojicie! 

Îmi doresc CURAJ și PUTERE să plec din țara asta de doi bani.

Am corectat la bacalaureat în iunie, o zi întreagă. Am semnat contract că voi primi banii în august. A trecut septembrie și nu am primit (nu, nu numai eu, dar la mine arde!). Am întrebat și mi-au spus că inspectoratul e supărat pe sectoarele 5 și 6. De parcă mă doare pe mine de acest aspect sau îmi trece foamea.

Voi ce ați face în locul meu? Cum v-ați liniști?