Zvonuri... de bine sau de rau.
Se auzeau pe la colturi, prin lift diverse zvonuri care mai de care mai "inflorite".
Azi, sedinta la ora 14. Nu banuiam nimic bun. De aceea sunt sedintele. Sa te cicaleasca putin direct sau indirect.
Mi-am dat cu luciu de buze, macar sa aibe gust bun cand le musc de nervi. Nu plang de fata cu altii, niciodata. Nu plang inainte de a afla verdictul, sa nu plang a cobe.
Vestea a fost proasta, zvonul a fost adevarat...deci m-am linistit.
Incerc sa fiu optimista. Nu sunt singura in aceasta situatie. Numai in momente de genul acesta iti cunosti valoarea si rezistenta.
Mi-e greu, am nevoie de sprijin moral...simt ca pamantul imi fuge de sub picioare, ca nimic din ce mi se intampla nu e adevarat, ca tot ce aud sunt minciuni pudrate cu zahar, cu vanilie, cu mosc si iasomie.
Totul se spulbera in jurul meu.
Aud voci, dar nu le mai indragesc. Sunt ca un ecou obositor...Incerc sa ma indepartez...Vreau sa dorm si sa constat ca a fost vis.
Slabesc pe zi ce trece. Ca un om de zapada, care o data a fost frumos si iubit. Voi renaste candva...Sper sa fie curand...
