miercuri, martie 2

drumuri

viata - sau cine mai stie cine - ma poarta la facultatea de biologie, care mi-a mancat ani din viata degeaba, ca dnul Funeriu considera ca biologia afecteaza si a redus drastic numerelor orelor de studiu in scoala. ideal!

in holul facultatii, arde o lumanare. atrasa de moarte ca insectele de caldura, ma apropii. prof. doctor academician Nicolae Botnariuc a decedat. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

ma intalnesc cu un coleg de doctorat... ma intreaba de articole. ii spun ca le am. se minuneaza. (uneori si eu!).

pornesc departe. ajung la Baneasa. cand vad aeroportul mi se face un dor de duca... dar duca, de nu m-as mai intoarce. intr-o tara cu soare, unde scoala si bunul simt sa aiba valoare, unde sa pot scrie si sa fiu publicata, unde sa se zambeasca din tot sufletul, nu doar ca "da bine". da, imi doresc sa plec departe si sa-mi fac o familie printre strani... caci oricum rudele sunt mai straine decat strainii. (asa am avut eu noroc! toata viata mi-am dorit o familie armonioasa, numeroasa... se pare ca nu e pentru mine).

ajung la intalnire, dupa ce m-am luat dupa o doamna si am coborat cu 2 statii mai devreme, si am inghetat de nu-mi mai simteam genunchii. secretara, ma priveste iscoditor, si-mi spune:
- semanati cu cineva!
- posibil, raspund zambind. (imi venea sa-i zic: cu mama, putin si cu tata, si mi se mai spune ca seman cu Hilary Swank).
tot nu isi ia ochii de la mine. as intreba-o daca vrea sa ma intorc si din profil. :))
- semanati cu o fosta colega.
zambesc. ce sa mai zic?!

ei... si aici aflu cat sunt de desteapta. hai ca-mi place! si jur ca ma mai fac! frumoasa sunt... stiu eu ca din clipa in care primavara se face primavara - ha ha ha (adica in calendar) - eu devin frumoasa.

acum stiu de ce se uita unii oamenii insistent la mine. ca sunt frumoasa si ca "seman cu cineva". :))

eu in lume, eu si lumea, eu si viata


ma spal continuu pe maini pentru a ma incalzi.
- sa vezi ce coincidenta! stii ca am fost surpinsa in mod placut cand doamna directoare ti-a pronuntat numele. ajung acasa, si mama ma intreaba: "cine este colega ta Lizica, ca este un om deosebit!" citise in ziarul Lumina povestea ta pentru copii.
ma privesc in oglinda. "eu, om minunat? hmm... ce ciudat!"
- da, am aflat si eu de la domnul profesor de religie care mi-a adus ziarul.

http://www.ziarullumina.ro/articole;1529;1;53002;0;Ciupercuta-si-povestea-ei.html

*
sunt sfasiata de nedreptate, oboseala si durere. nimic in viata mea nu se leaga. mi-e teama si nu-mi e. vreau sa fac multe, si nimeni nu este langa mine sa ma sustina.

*
azi... primesc un mail...

"Draga Claudia,
Avem o carte din Ucrina in care esti autor alaturi de noi!
Astept sa vb.
pup,
Crina"

daa... rezultatele mele de cand am lucrat in cercetare.
am facut si eu ceva in viata mea... pot muri linistita (caci simt cum viata ma paraseste pic cu pic).
acest blog BIOS a insemnat candva viata... acum, nu-i mai vad sensul...