caldura chinuitoare. suflet vinovat ca nu a daruit cat putea. a fost un an gre de reacomodare in sistem. sunt trista ca m-am imprastiat in multe directii - cursuri felurite, scris de povesti si poezii (fara cautare) - in loc sa dedic timpul si energia elevilor mei. tot timpul pe fuga, niciodata nu am daruit cat puteam, asa cum o faceam acum cativa ani.
azi, serbare de final de an.
fetite dragute, imbracate frumos, machiate discret, ma inconjoara. baieti eleganti ma saluta bucurosi. primesc flori si imbratisari. se intind sa ma pupe. da... multumesc Doamne! se pare ca nu mi-am pierdut harul de a fi un profesor placut de "enoriasii" sai!
plec impacata cu mine si stiu ca anul viitor voi fi la inaltime!
