Ursul păcălit de vulpe - Poveste modificată
- Trebuie să îmi recapăt renumele... mormăi ursul
îngândurat. M-am săturat să tot mi se spună „ursul păcălit de vulpe”. Este ea
șireată, dar am să îi vin de hac.
Acestea fiind spuse... ursul fără coadă... a pornit să se întâlnească în
pădurea... cu vulpea.
-
Da ce de peste ai tu aici, mai cumătră! De unde-l
ai?
-
Păi am pescuit... cum crezi că aș fi avut atât de
mult... dacă nu munceam.
-
Nu îmi dai și mie, te rog doi pești... că tare îmi
este foame. Ei... du-te și tu și bagă coada în baltă... Așa am făcut și eu... J
-
Bine... cumătră vulpe.
Ursul discutase cu un pescar renumit și îi
promisese că îi aduce o sacoșă de mure în schimbul unui kilogram de pește
proaspăt.
Schimbul a fost făcut exact când noaptea cobora
peste pădure....
-
Mulțumesc omul înțelegător, grăi ursul. Și altă
dată te servesc cu plăcere, pentru că m-ai scos din mare necaz.
-
Cu bucurie și altă dată, domnule urs.
Ursul se ospăta regește, când s-a trezit cu vulpea
în vizuină.
-
Cum ai prins atâta pește?, întrebă invidioasă și
furioasă vulpea.
-
Am băgat coada în baltă... și da... mi-au mâncat-o
peștii... dar am dovada că tu ai furat peștele acelui om.
-
Daaaa? Cum... cum așaaa...?, se tîngui vulpea.
Ursul a scos iPhone-ul 6 și i-a arătat
înregistrarea... Vulpea avea ochii mari și tremura din tot corpul...
-
Acum suntem chit?, mormăi ursul... privind cum
vulpea își smulgea blana roșcată....
Așa că... e mai bine să fii cinstit... de la bun
început....