Vineri trebuia sa merg la o intalnire unde se mancau caramele. Aveam intalnire de gradul I azi cu Dumnezeu si nu puteam sa ma bucur de dulceata caramelelor. Cand fac rau, si astept bine, si uneori il si primesc, trebuie sa daruiesc ceva in schimb. Ce? Abtinere.... Oricum fac numai nefacute. Ma ia gura pe dinainte si spun adevaruri. Stiati ca adevarul doare, nu? Si eu stiam, dar aflasem ca te si vindeca de mandrie trufasa. Mi-am luat fermoare de la domnul care le da engros in tramvaiul ce ma duce la scoala. Imi voi pune la gura, si voi pastra si rezerva. Nu voi mai spune adevarul nimanui... dar nici ca sunt cei mai talentati, cei mai frumosi, cei mai viteji... nu voi spune NICIODATA.
Mi-e dor si pofta nebuna de caramelele ce mi se lipeau de masele si eu eram fascinata ca ma iubesc. :)
De azi, voi scrie cu pofta exagerata, cand am pofte de scris, de mine, de iubire, de frumos, de nebunie, de petrecere intre gandurile mele, rele si bune, dar mai ales zapacite si sexy.
Mi-e dor si pofta nebuna de caramelele ce mi se lipeau de masele si eu eram fascinata ca ma iubesc. :)
De azi, voi scrie cu pofta exagerata, cand am pofte de scris, de mine, de iubire, de frumos, de nebunie, de petrecere intre gandurile mele, rele si bune, dar mai ales zapacite si sexy.
