"Cineva intreaba pe Altcineva:
- Iubesti?
- Pe cine? spune Alticineva.
- Pe el. Si nu te mai preface. Esti pe zi ce trece mai radioasa si nu ne cunoastem de ieri de azi.
- Nu stiu exact ce e, dar da, cred ca ma indragostesc. Hai sa-ti povestesc. Am fost o norocoasa. Mereu mi-au fost ascultate rugaciunile si am primit cam tot ce mi-am dorit. In plan sentimental, am vrut sa controlez situatia. Atat cat functiona, apoi gaseam un motiv sa spun ca nu ne potrivim, ca nu sunt pregatita de mai mult. Cand l-am cunoscut pe el, si am inteles ca e cam ce "comandasem" in rugaciuni de-a lungul timpului -pentru ca am pretentii nu gluma- am zis ca nu are cum sa fie adevarat. Pentru o perioada a disparut. Mi-am zis: clar a fost o iluzie. In momentul in care a reaparut si si-a cerut iertare, am gandit: iertare si atat. Cu lacrimi in ochi am scris: "te-am iertat". Apoi am zis -sau el a zis- sa fim amici. Hai sa fim. Doar am talent la asta. Totul decurgand asa incet, normal, firesc -nefortata ca in alte relatii- a inceput sa-mi placa. Placandu-mi, am realizat ca mi-a disparut puterea de "a controla" situatia. Si am zis: e chiar frumos.
Sincera sa fiu imi place, dar mi-e teama. E frumos, dureros de frumos. Nu stiu ce va fi si nici nu vreau sa stiu. Cel putin acum. Dar, iti spun ca, indiferent de ce va fi, este ultimul barbat caruia ii dau acces la sufletul meu.
- Imi inchipuiam ca asa este. Sa fiti ocrotiti de ingerii iubirii.
- Multumim."
