Oameni care apar şi dispar din viaţa mea. Mă simt ca un magician.
Mă irită oamenii care consideră că după trei mesaje, o convorbire telefonică şi două cuvinte pe messenger mă cunosc. Ieri am primit o invitaţie la un suc. Era o zi full pentru mine, plus că am acumulat o oboseală psihică fantastică şi urmează o perioadă cu două examene importante pentru mine. Refuz elegant. Primesc mesaj: "Eşti labil psihic. Se vede". Ei , ca să vedeţi. E ţara asta plină de psihologi! Du-te frate unde a înţărcat mutul iapa, şi vino când te-oi chema eu (astea erau vorbele bunicii mele).
Mă opresc să îmi iau şi buletinul de la secţia de poliţie. Nu mă pot apropia. O masă de oameni, mirosuri grele... mă întorc şi plec. Şi ce dacă nu votez!?
Merg la medicul de fmilie să las o adeverinţă. Aglomeraţie. Oamenii se uită l mine cu expresia: "Ce cauţi tu aici? Pari atât de sănătoasă!" :))
Ajung la şcoală. Elevii prezintă referate. Mi-e drag să-i ascult citind şi povestind despre viaţă.
-Doamna, vă rugăm, mai rămâneţi şi la anul?
-Nu depinde de mine... credeţi că mie îmi place să mă plimb în fiecare an în altă şcoală....? Alţi colegi (aici măcr am întâlnit oameni deosebiţi, culţi, profesionişti, veseli, îngăduitori), alţi elevi...
Ultimele zile de şcoală sunt cele mai grele. Săptămâna viitoare începe bacalaureatul. Succes tuturor ce vor traversa aceste momente emoţionante (curaj şi optimism! nu e dracul chiar atât de negru!).
Pe seară, plec pe jos de la şcoală. E cald. Mi-e somn. Mă întâlnesc cu un prieten să-i înapoiez o carte... Mănânc şi mă răsfăţ.
Observ că aveam un telefon pierdut de la o doamnă director a unei şcoli unde predasem vreo doi ani. O sun.
- Am nevoie să mă ajuţi să publici pe undeva scrierile unei fetiţe de clasa a III-a. Draga mea, dacă aş fi în locul tău aş pleca din învăţământ mâncând pământul. Au ajuns părinţii ăştia să le ştie pe toate.
- Sunt agresivi. Ştiu. Sunt întâlniţi peste tot. Şi la liceu e la fel. Le spunem că ai lor copii fumează, şi răspund: "Nu, e imposibil. Copilul meu nu.... ".
-Da, nu îţi mai poţi face meseria,că ei vin cu idei. "Nu e bine aşa, trebuie făcut aşa.... "
- Eu le-aş propune acestor părinţi să candideze pentru postul de ministru. :) Îmi place meseria. Şi atâta timp cât mai există 10 copii cu bun simţ, care învaţă şi sunt dedicaţi educaţiei, rămân în învăţământ.
*
Pe seară, discut cu un prieten despre poveştile mele. Sunt criticată că sunt prea simple, că nu au o idee originală, care să fie un wooow total.
Mulţumec pentru sfaturi. Voi scrie şi un wow total. Aceste poveşti aşa au fost gândite. Să fie simple şi copiii să găsească frumuseţea din lucrurile simple (flori, animale, cuvinte, prieteni) care îi înconjoară. Nu voiam fantezie şi lucruri neobişnuite. Mă miră uneori că părinţii nu văd importanţa acestor lucruri.
Nu mă mai supăr. Am nevoie şi de critici dure... nu doar pozitive şi constructive. Oamenii sunt atât de diferiţi (că nu degeaba îmi doresc să studiez, să aprofundez psihologia), încât e nevoie să-i ascult pe toţi (nu chiar.... zău aşa, timpul meu este preţios) şi să trag o concluzie.
probabil ca să mai amortizeze critica - hahaha - mi-a spus că mă vede ca pe o femeie foarte cuminte.
- Cum adică?, întreb curioasă.
-Nu te văd spărgând ceva, jignind pe cineva. E ca şi cum ai mânca numai zahăr.
- Aşa îmi spun şi colegii de cancelarie. Însă, mai fac şi eu răutăţi. Nu sunt perfectă... (de exemplu, i-am zis colegului de germană să nu mai streseze copiii. El răspunde: "nemţii sunt punctuali". "Da, nemţii da. Însă tu dacă te duci la oră la fix, nu înseamnă că îţi faci şi treaba precum un neamţ". Şefa de catedră, mi-a zâmbit. E un tip care vrea să pară ceea ce nu este: profesorul ideal. Hahaha.... Spre ghinionul meu şi al lui, noi am mai fost un an colegi... şi ştiu foarte bine cum îşi făcea orele. Într-o zi, îmi spune: "Îţi stă bine ca profă. Meriţi să fii filmatăşi dată la Tv." "Bănuiesc că în sensul bun... mi s-a mai spus că mă caracterizează meseria, chiar de către oameni avizaţi".)
*
Nu vreau să mă las pradă lenevirii. Îmi doresc să găsec puterea de a străbate timpul... şi a face cât mai multe lucruri frumoase! Vreau să trăiesc intens.... să întâlnesc oameni, să învăţ, să râd, să iubesc.... :)
