Reintalnire si... amintiri

Mi se cere sa povestesc cum a fost reintalnirea cu profesoara mea de metodica din facultate. Emotionanta si frumoasa! Memorabila cu siguranta. O reintalnire dupa 10 ani.
Este atat de tanara, de increzatoare. E neschimbata - pentru cateva clipe m-am teleportat in amfiteatru, la seminariile de metodica. Este acelasi om pozitiv, vesel, optimist, care iti da curaj - chiar daca esti pe langa drum - te tine de mana si te aduce pe autostrada "POTI".
Mergand spre locatia unde se tinea cursul, imi aminteam perioada de practica pedagogica. La prima ora, am mers cu dansa, aveam catalogul la subrat si-i spun: "Nu mai stiu cum ma cheama". Raspunsul a fost, scurt si clar: "Tu fa-ti lectia. Iti spun eu cum te numesti." Si a fost bine. Elevii m-au placut, m-am descurcat, apoi au urmat cei mai frumosi cinci ani din viata mea: 5 ani la catedra.
Am legat prietenii solide. Am intalnit oameni care au vazut ceva bun in mine, o urma de potential, care m-au incurajat si mi-au spus ce trebuie sa fac, m-au determinat sa nu renunt cand mi-a fost greu, zicandu-mi: "Ai intrat in hora, trebuie sa joci." Si am iesit la liman de fiecare data.
Totul e sa vrei si sa misti macar un deget. Dumnezeu iti da puterea si ajutorul de care ai nevoie pentru a finaliza.

Cumparati dinozauri

CORA... supermarket... cumparaturi.

Vad un stand mobil cu inscriptia "Lumea dinozaurilor numai la Cora". Ma apropii. Dinozauri draguti, din plus, diferite "specii", unii haiosi foc, cu mot ciufulit -nu ma poti abtine sa nu zambesc(daca ai suflet de copil sigur o vei face). Acolo, doua fetite la 13-14 ani, extrem de dragute si zambarete, imi spun ca reprezinta Fundatia Salvati Copiii si, in prezent, se desfasoara o campanie pentru ajutorarea copiilor care nu au posibilitatea de a merge la scoala. Imi spun ca, prin banii colectati din vanzarea dinozaurilor, pot ajuta un copil sa invete, sa se bucure.

Am vazut un pliant care m-a impresionat. O fetita de 9 ani, cu chip angelic, blonda, cu ochi albastri -un albastru senin- atat de tristi si plansi. [Ma intreb, de ce oamenii fac copii ca sa-i chinuie? De ce Dumnezeu nu da copiii -care sunt niste ingeri- celor care au posibilitati de a-i creste? Nu inteleg cum suflete asa pure, indura raul din lumea asta, foarte rar ramanand buni si senini. Imi amintesc de colegii mei din scoala generala -pe rand, baieti si fete- crescuti la camin. Capatasera o duritate in comportament, in voce... desi, daca stiai sa te apropii de ei, aveau suflete minunate.]

Fac apel la bunatatea voastra, si va IMPLOR, cumparati dinozauri de la casele de marcat CORA.

Va multumesc din suflet. Nu veti regreta. De fiecare data cand veti folosi cheile avand breloc unul din dinozaurii haiosi si viu colorati, veti zambi si va veti simti impacati. Ati dat sansa unui copil de a ajunge OM. Asa se nasc marii oameni, cei care stiu ce inseamna greul, ce inseamna sa nu ai. Tot ei ne vor invata sa daruim. Din putin se face mult.

O zi senina si cu multi dinozauri!