cand doresti ceva cu ardoare, se intampla, mai devreme sau mai tarziu, cu eforturi mai mici sau mai mari.
de exemplu, urmaream sa vizionez piesa "egoistul" de anul trecut. se juca mereu cu casa inchisa, nu gaseam bilete sub nicio forma.
primesc un newsletter cu spectacolele din vara aceasta. vad si "egoistul". pretul bieltului este usturator, dar "luxul si prostia se platesc", asa ca, ii dau drumul comenzii pe internet.
egoistul este scrisa de Radu Beligan, regizata de el si avand rolul pricipal.
un batran bolnav de guta, cu o valoare incotestabila - scriitor, mare actor, divortat, cu trei copii, amanta tanara, scrie o piesa despre cum sa fii egoist, conform principului ca omul se naste singur si moare singur.
un prieten din copilarie, ii cere bani pentru a se insura pentru a cincea oara. copiii il jecmanesc de bani. sotia, desi il considera un las si un egoist se bucura de banii de la fostul sot. medicul, care nu-si face datoria, il "usuca" de bani.
fetele nu mai au principii, inclusiv fiicele personajului, dar mai ales amanta lui, care intr-un moment de sinceritate excesiva ii spune ca prietenii lui, directori de teatru si regizori au invitat-o la masa, si nu putea ca, dupa o masa cu rata si portocale sa insinuezeo durere de cap. :) ea ii reproseaza ca nu a ajutat-o in cariera, iar el ii atrage atentia ca a facut tot ce a putut, dar pe spectatori trebuie sa ii castige singura, prin talentul sau. (vezi pitipoancele din ziua de azi, siliconate peste masura, care au audineta maxima).
personajul observa ca oamenii, azi, de fapt dintotdeuna s-au gandit intai la ei, apoi la ceilalti, au fost egoisti.
piesa de teatru merita toti banii. efortul actorului (de o nobelete desavarsita) de a sta in scena timp de doua ore, fara a folosi bastonul, replicile minunat conturate, fac din piesa un real succes.
acum, imi doresc sa imi cumpar si cartea dmului Beligan "Note de insomniac", un jurnal scris de mana... si voi fi cu un gram mai fericita si sufletul meu mai multumit.
de exemplu, urmaream sa vizionez piesa "egoistul" de anul trecut. se juca mereu cu casa inchisa, nu gaseam bilete sub nicio forma.
primesc un newsletter cu spectacolele din vara aceasta. vad si "egoistul". pretul bieltului este usturator, dar "luxul si prostia se platesc", asa ca, ii dau drumul comenzii pe internet.
egoistul este scrisa de Radu Beligan, regizata de el si avand rolul pricipal.
un batran bolnav de guta, cu o valoare incotestabila - scriitor, mare actor, divortat, cu trei copii, amanta tanara, scrie o piesa despre cum sa fii egoist, conform principului ca omul se naste singur si moare singur.
un prieten din copilarie, ii cere bani pentru a se insura pentru a cincea oara. copiii il jecmanesc de bani. sotia, desi il considera un las si un egoist se bucura de banii de la fostul sot. medicul, care nu-si face datoria, il "usuca" de bani.
fetele nu mai au principii, inclusiv fiicele personajului, dar mai ales amanta lui, care intr-un moment de sinceritate excesiva ii spune ca prietenii lui, directori de teatru si regizori au invitat-o la masa, si nu putea ca, dupa o masa cu rata si portocale sa insinuezeo durere de cap. :) ea ii reproseaza ca nu a ajutat-o in cariera, iar el ii atrage atentia ca a facut tot ce a putut, dar pe spectatori trebuie sa ii castige singura, prin talentul sau. (vezi pitipoancele din ziua de azi, siliconate peste masura, care au audineta maxima).
personajul observa ca oamenii, azi, de fapt dintotdeuna s-au gandit intai la ei, apoi la ceilalti, au fost egoisti.
piesa de teatru merita toti banii. efortul actorului (de o nobelete desavarsita) de a sta in scena timp de doua ore, fara a folosi bastonul, replicile minunat conturate, fac din piesa un real succes.
acum, imi doresc sa imi cumpar si cartea dmului Beligan "Note de insomniac", un jurnal scris de mana... si voi fi cu un gram mai fericita si sufletul meu mai multumit.
