Fac ce fac si imi vine sa scriu pe blog. E anormal aproape. Nu stiu de ce mi se intampla asta. Nu stiu de ce simt nevoia de a imparti cu cei care ma citesc tot ce traiesc, tot ce citesc, ascult si vad frumos.
Stiu - nu stiu de unde stiu - ca voi finaliza doctoratul. Ma voi incadra in termenul impus pe care credeam ca nu-l voi respecta niciodata. Simt ca profesoara ce ma coordoneaza - mai mult sau mai deloc - va fi induplecata de o forta angelica sa-mi citeasca si sa-mi corecteze teza "atat de speciala, bine documentata si frumos - dar mai ales corect - tehnoredactata." Teza mea are un scop: am inteles de curand, ca va fi utila conservatorilor, va fi o culegere de date. Nu fac asta doar pentru mine asadar. Ajut oamenii, ajut stiinta, conserv frumosul, si imi obtin gradul didactic pentru a-mi continua linistita meseria pe care o iubesc: profesoratul.
Am nevoie de un miracol. DA. AM NEVOIE DE O MINUNE. AM NEVOIE DE AJUTOR DIVIN.
Nu ma mai incrancenez sa controlez lucrurile, sa-mi cplanific viata. Am decis sa traiesc. Atat si nimic mai mult.
Imi doresc sa fiu acolo unde este nevoie de mine, acolo de unde pot invata permanent ceva. Imi doresc sa evoluez. Imi doresc sa ajung un geniu.... o scriitoare internationala (de folos oamenilor ce imi citesc scrierile).... un profesor exceptional.... sotie si mama dedicata trup si suflet. Toate vor veni cand sunt pregatita... cand va fi timpul fiecaruia sa il traiesc la adevarata valoare. :)
Aceasta postare este "dictata" de forta dragostei ce ia nastere in mine.... clipa de clipa.....
Multumesc pentru tot ce mi se intampla... pentru toti oamenii intalniti de-a lungul vietii mele.... si prin intermediul acestui blog.
Sa auzim de bine. Toate cele bune sa se adune in preajma noastra si sa rodeasca din belsug. sa fie o toamna eleganta si bogata in minuni.