Cu toate că sunt extrem de ocupată și stresată... am mers la maternitate să duc supă Alexandrinei, mama unui băiețel minunat, Andrei, născut prematur... la numai 33 de săptămâni. I-am dus o jucărie de pluș... un leuț vesel și puternic. Îngerii și Sfântul Stelian să îl ocrotească... Fecioara Maria să îl crească mare și să îi ofere o soartă bună.... Sfântul Efrem cel Nou să îl întărească... Acest copil merită să își bucure mama și bunica... și pe cei care i-au fost aproape!
E tare greu să fii mamă singură... să ți se spună, lăuză fiind, „să nu mă mai cauți. să nu insițti”. Ce suflet poți avea să nu vrei să îți vezi copilul? Ce om poți fi să știi că ai undeva un copil și ție îți este indiferent?! Dar... asta este viața... și merge înainte cu bune și rele... Noroc că există oameni care au suflet... și oferă ajutor... fiecare cu ce poate! Nu se știe când viața te duce și te întoarce și cazi... și ai nevoie de ajutor... de oameni... de sfaturi.. de un zâmbet... de o mână întinsă pentru a te ridica.
O altă prietenă... și-a dorit enorm de mult un copil... a găsit un bărbat bogat... a născut singură... el nedorindu-și copilul, o fetiță. În cele din urmă, a recunoscut fetița și a dat-o pe mamă în judecată. Aceasta a mințit că are un salariu mai mare pentru a dovedi instanței că ae posibilitatea să își întrețină copilul și domnul bogat i-a cerut pensie alimentară. Ce suflete! Ce vieți! Ș noi ne uităm la telenovele!!!
