luni, octombrie 5

Offf... offf...

Când am creat acest blog, eram abătută şi tristă. Ştiam că scrisul mă scoate din starea asta şi am început să scriu pe blog... cochetam aşa cu diverse site-uri pentru femei. Una dintre fetele de acolo, m-a sfătuit să creez un blog.
Nu aveam dorinţa de a avea succes. Ei, dar ca tot omul, când am văzut că am "admiratori", oameni care mă citesc... mi s-a urcat la cap. Acum sufăr când văd că scad în clasamente. Dar, scriu din hobbz şi nu profesionist, aşa că m-am resemnat.
Am traversat o perioadă în care aşteptam ca toată lumea să mă laude, să-mi spună lucruri frumoase... şi aşa a fost. Când am dat de greu sau am primit informaţii contradictorii, mi-a fost greu, am clacat.
Atunci, un prieten mi-a spus: "Asta se întâmplă pentru că aştepţi prea mult de la ceilalţi şi prea puţin de la tine. Îţi pasă prea mult de părerea altora. Pentru ce?!"
Încet încet, am început să devin mai independentă de părerea oamenilor. Nu e uşor.
După cursul de scriere creativă, s-a discutat despre crearea blogurilor şi despre comentariile, fel de fel, ce pot fi primite. N-am crezut. Eii... Toma necredinciosul plăteşte. Nu mai mult de ieri.
Cineva aştepta de la mine numai cuvinte de laudă, răsfăţ şi voie bună. Ei, nu se poate! Trebuie să fim realişti şi să lăsăm frustrările acasă. Să acceptăm că toţi suntem oameni, cu bune şi cu rele, cu momente mai vesele şi mai triste în viaţă, că nu putem fi de acord mereu cu tot ce ne spun ceilalţi. Plus că, uneori, parcă suferim de mania persecuţiei. Avem impresia că cineva a postat ceva ca să ne atace personal. Nu este aşa! Nicidecum!
Nu sunt obligată să dau explicaţii de ce postez o anumită poezie, la o anumită dată, etc. Scriu ce vreau şi cum vreau. Scriu pentru mine şi nu pentru alţii - dacă vor să citească şi să-mi dea un răspuns e perfect, dacă nu, nu.
Aşa deci, zâmbete şi bucurii! Luaţi-mă aşa cum sunt. Nu sunt perfectă. Nici nu vreau, nici nu pot.

Comparaţie compromiţătoare

N-am spus eu asta... dar e drăguţă - pe alocuri - comparaţia şi am spus să vă amuzaţi şi voi!
Barbatii sunt precum pantofii:
· Cei care iti plac, te costa…
· Foarte putini merita pastrati mai mult de un sezon…
· Daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te bata…
· Cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag, nu vor sa intre…
· Oricat le-ai vorbi, nu devin mai maleabili…
· Unul singur… nu e de ajuns decat pentru cenuserese…
· Unii merita lasati la usa …
· Lumea te judeca in functie si de ei…
· Alte femei te invidiaza pentru ai tai, iar tu le invidiezi pentru ai lor…
· Cei sireti trebuie legati… Dar, absolut...
· TOTI TREBUIE CALCATI IN PICIOARE!!!!

Cu întârziere...


Ieri a fost Ziua Mondială a Animalelor (am aflat de la o persoană tare, tare dragă mie).
La Mulţi Ani cu sănătate!
Am ataşat această fotografie, să vă minunaţi de pernuţele pufoase, asemănătoare celor de la copiii pufoşi.
Sper să vă placă şi să vă facă ziua mai frumoasă.

Cum si-a luat permisul auto Dan Puric

"Dumnezeu, iubindu-ma, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc. Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină. Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că, cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez. Pentru mine, lucrul ăsta a venit prea târziu şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul. Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il asteptam..Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea. A venit cu o Dacia de pevremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea,i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locullor, ignorandu-ma. Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilulabsolut.
Locul mortului
Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap.M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar ficunoscut, mi-ar fi spus: «Vai, maestre, ce onorat sunt sa va fiu euinstructor!» Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: «Ba, asta e cheia!»,am inghetat. «Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana estemama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cucapul in prima masina.» Absolut genial! Apoi imi spune scurt: «Treci în locul meu!»
Eu, speriat: «Lasa-ma, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva».. «Ba, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te conducă toţi tâmpiţii?» Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român: «Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?»
Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta: «Hai, hai, învaţă să conduci!» Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic. Si eu trebuia sa am mâna pe volan, dar si să mă uit în ochii lui. «Unde te duci, măă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiti în spate? Vezi, bă, că intra ăla în tine!» Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, două zile la rând! Numai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult şi nu m-a adus într-o asemenea stare. În a treia zi s-a liniştit de tot. Statea bătrânul cu o mână pe volan si cu fesul pe ochi. Dormea,domnule! «Inseamna ca am inceput sa conduc bine», mi-am zis.
Crucea Sfântului Andrei
Nu l-aţi văzut pe Puric disperatul intre Maestrul saudormind si traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma incet-incet, am trecutpe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii: «Ba, vezi? Aici e ofosta eleva de-a mea!» Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. «Incimitir?» «Pai da! Nu e singura, e cu sotul!» «Cum a ajuns acolo?» «Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, ba, când vezi o cruce nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!»
Omul asta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte. Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti. Vei învăţa să conduci când vei ştii să te fereşti de proşti, nu când vei ştii legea!!!"

P.S: Adevărul este că e adrenalină curată şofatul prin Bucureşti. Am testat şi eu, iar acum, mă duc să citesc totuşi legislaţie si să merg să dau testul după amiază. Să nu mă mai conducă toţi tâmpiţii. Ha ha ha.... tare faza!