joi, aprilie 30

Mini vacanta

Plec. In varf de munte. Eu cu mine, doua reviste si o carte. Am ales cu intentie sau intamplator :"Femeia sfasiata" de Simone de Beauvoir? Nu stiu. O agenda si un pix pentru a-mi nota trairile, amintirile ce nu-mi dau pace. Le scriu si ma eliberez. Le eliberez si pe ele. Nu isi mai gasesc locul. Imi spun ca nu am de ce sa le mai tin acolo. N-au fost niciodata ale mele. Au ajuns din greseala. Imi cer sa le gasesc un brad si sa le atarn ca pe globurile de Craciun.
Mai e putin si se termina. Toti vor fi multumiti. Toate isi vor gasi locul.

miercuri, aprilie 29

Povestea stiloului

Stiloul sare sprinten. Isi inmoaie penita in cerneala. Albastra e cerneala. Ca albastrul ochilor mei, ca albastrul cerului senin, noaptea. Isi sterge surplusul cu sugativa, avand miscari delicate, firave.
Isi potriveste capacul usor, pe spate, ca un joben respectabil.
Se intinde, isi trosneste varful penitei penru a fi alimentat cu cerneala si incepe povestea:
"A fost odata un el si-o ea. Frumosi. Tineri. Unul mai ambitios ca altul. Si-au scris -prin mine- cuvinte frumoase. Cand s-au intalnit, nu s-au placut. Nu s-au putut iubi. Si totul s-a sfarsit.
Dar eu, i-am iubit.
Sfarsit"
Stiloul, obosit si trist, isi roteste capacul pentru a-si proteja penita.
Poate maine va scrie o poveste cu happy end.
Pana atunci, se duce la odihna in penar.

Viata nebuna


Traiesc intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...
Ma uit in jur, si ma intreb: "Eu sunt ciudata?" Asta e clar. Majoritatea accepta mitocania, injuraturile, tinuta descentata, igiena precara. Eu nu.
Oameni care traiesc virtual. Porti o discutie cu cineva si iti suna mobilul. Raspunzi. E o urgenta. Revii la discutie, dar din pacate ai pierdut sirul povestirii. Subiectul se schimba. Totul se intampla asa repede. Nu mai avem timp pentru sufletele noastre, pentru a ne regasi, pentru a renaste.
Nimeni nu mai are timp de nimic...nici macar pentru a-si aminti sa zambeasca.
Cati dintre noi am mai scris o scrisoare? Mi-amintesc cu drag perioada de corespondenta cu prietene din facultate. Chiar ma gandeam zilele acestea ca le-as scrie. Scrisul imi face bine. Ma linisteste.
Am sa iau lectii de scriere creativa. De abia astept.
Intr-o lume in care tehnologia e la cote maxime, eu scriu scrisori.
Ciudata ... cum va spuneam.

marți, aprilie 28

Doamne...

Cioc-cioc.
-Cine e?
-Eu sunt, Doamne. M-am ratacit. Nu stiu care e drumul meu. Pe unde sa o iau?
-Imediat iti dau harta vietii tale. Ai atatea drumuri de parcurs. Sunt multi cei care au nevoie de tine, de zambetul tau, de caldura sufletului tau, de imbratisarile tale.
Dumnezeu se duce si-mi aduce harta. E atat de frumoasa. Are forma de inima si este inscriptionat numele meu. Intr-un colt, se observa o fotografie de-a mea...dar cu aripi. Zambesc. As rade, dar de fapt, imi vine sa plang. Sunt emotionata.
-Doamne, mai am o intrebare.
-Spune, draga mea.
-Chiar poti face minuni? Exista miracole?
Atunci, Dumnezeu zambeste -ca de fiecare plan pe care ni-l facem fara sa-i cerem permisiunea - ma ia pe dupa umeri si-mi zice:
-Da, pot face minuni.
-Chiar si pentru mine care nu te-am ascultat, am avut perioade in care te-am abandonat si am gandit urat despre oameni?
-Chiar si pentru tine. Cat de curand. Ai sa vezi! Stii ca nu ma pot supara pe tine. Atunci cand tu crezi ca te-am parasit, Eu de fapt te tin in brate si am mare grija de tine. Te indepartez putin de oamenii care nu stiu sa te aprecieze. Te rog sa-i ierti. Ei au nevoie de rugaciunile tale si de iertarea ta pentru a invata sa traiasca altfel.
-Tu ma auzi mereu, Doamne?
-Intotdeauna.
-Si de ce nu-mi raspunzi cand te intreb: "De ce Doamne iarasi eu?"
-Iti raspund. Mereu. Sunt lectii de viata. "Ce nu te omoara, te face mai puternic."
-Multumesc Doamne. Te rog, atunci cand privesc spre Tine, sa-mi dai un semn.
-Cu siguranta, draga mea. Drum bun si o viata frumoasa. Si...ai grija la miracolul din viata ta. Pe curand.
Zambesc si incep sa cobor treptele...

21 de cuvinte

Am gasit pe blogul lui Tudor Chirila un joc de cuvinte. Sa spui care sunt cele 21 de cuvinte care iti caracterizeaza viata.
Incerc sa le definesc pe ale mele. E dificil, trebuie sa recunosc.
Acestea sunt:
-sensibilitate, zambet, bucurie, incredere, mama, parinti, familie, inger, educatie, carte, stilou, prietenie, dragoste, responsabilitate, frumusete, punctualitate, arta, divin, joc, armonie, destin.
Sunt prizoniera cuvintelor. Vreau sa sortez doar cuvintele care imi fac bine, sa le alung pe cele dictate de rautate, razbunare, frustrare, invidie, neputinta de mai mult.
Arta conversatiei e greu de invatat.

luni, aprilie 27

"Casatorie de amatori" - de Anne Tyler

In jocul dragostei, al casniciei si al intamplarii, toti suntem niste amatori, pare sa ne spuna romanul lui Anne Tyler, care urmareste destinul unei casnicii, de la inceputul ei, asezat sub spectrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pana la un deznodamant aparent neasteptat, dupa 30 de ani.
Lipsa compatibilitatii si a comunicarii sapa in timp rani ce nu se pot vindeca. Cuvinte spuse cand nu trebuie, nu pot fi uitate. Produc ecou. Daca nu esti fericit, renunta. A stii cand sa renunti, este o arta. Fiecare poveste de dragoste are farmecul si misterul ei.
"Gandurile ii faceau noptile asa de lungi. In minte ii navaleau toate gandurile rele de demult. Traise viata gresit; o daduse in bara. Se maritase cu barbatul nepotrivit doar pentru ca asta fusese directia in care mergea si nu stiuse cum sa o schimbe; asa ca ii daduse inainte si se purtase de atunci incolo asa cum nu era de fapt, ca o fiinta cicalitoare si afurisita. Lasase ca oamenii pe care ii iubea sa-i scape printre degete -chiar si pe Michael, pe care il iubise cu adevarat, fie ca era barbatul potrivit sau nu: rabdarea lui, sobrietatea lui si firea lui onesta, atat de incantatoare. Cum fusese posibil ca Michael s-o paraseasca?"
Editura Humanitas Fiction - Colectia Raftul Denisei

Doar cuvinte

Ascult Patricia Kaas.
Muzica si vers. Cuvinte de dragoste. Muzica si dans.
Saxofon.
Frumusete: "Il me dit que je suis belle".
Cuvinte cu aroma de bun si curat si senin. Am sa impletesc o plasa in care am sa-mi invelesc sufletul.
Caut cuvinte noi...vreau sa fac comprese din ele, sa le astern pe obrazul palmuit de cuvinte dure, lipsite de sensibilitate, aruncate cu rautate, din frustrare si ...alte motive.

duminică, aprilie 26

Suflet de copil

Vreau sa ma izolez. Sa fiu eu si cu mine.
Vreau sa fiu din nou copil. Sa ma joc, sa citesc povesti, sa colorez carti- ca apoi, sa-mi colorez viata. Sa merg la scoala. Sa sar capra la orele de sport. Sa fiu fetita cu codite, eleva model pe care o viseaza orice profesor.
Mi-e frica. Mi-e foarte frica. Cand eram mica, imi era teama de intuneric. Acum mi-e frica de singuratate, mi-e frica de oameni. Sunt atat de rai. Profita de sensibilitatea mea la maxim. De ce? Pentru a se simti ei puternici, CINEVA in fata mea.
Cand voi fi MARE, vreau sa fiu un om bun.
Am vazut filmul "Bedtime stories", comedie cu Adam Sandler si Kerri Russel. Visele, transpuse in povesti, se indeplinesc daca ai puterea de a crede in ele cu adevarat.
Un copil de trei ani, dupa ce m-am jucat cu el, intrebat fiind:"Iti place de fata asta?" a raspuns:"Da. E o fata chiar foarte buna."
Am zambit, zambesc si acum...si ma intorc la joaca.

sâmbătă, aprilie 25

Despre...

Dimineata tarzie...
Beau un ceai cu lamaie si citesc bloguri ...imi verific mail-ul. Mi se recomanda sa ascult Alexandrina Hristov. Sansa m-a facut sa aflu despre ea, tot de pe un blog, al Simonei Tache si am primit in dar cateva melodii ale ei, pe la sfarsitul lunii martie. Azi, am descoperit ca este nascuta in aceeasi zi cu mine, in luna florilor, in mai. Dar ea, spre deosebire de mine, are "totul". Eu, mai am mult de invatat.
Imi pun 1001 de intrebari....multe raman fara raspuns. Trebuia sa-mi inving pudoarea si sa le adresez atunci cand trebuia. Nu trebuia sa ma opreasca teama de a nu deranja.
Am decupat o parte din sufletul meu si am aruncat-o zeilor. Nu vreau sa mai stiu despre acea bucata a vietii mele. Nu vreau sa stiu ca am fost atat de proasta si mi-am lasat sufletul batjocorit.
Nu mai vreau poezie. Am inteles ca poetii vad doar frumosul creat de Dumnezeu, dar ranesc oamenii. Oare nu stiu ca si acestia sunt tot creatiile Lui?
Inca o lectie invatata. Ca si aceea cu diplomele si cu studiile la Strasbourg si Sorbona...dar in viata de zi cu zi se poarta mai rau ca ciobanii, ca oamenii care n-au citit in viata lor o carte.
Cum spunea cantecul? "Doamne priveste ce a mai ramas din oameni."

vineri, aprilie 24

Pe apa simbetei

Roman 2009, Editura Tempus, scris de Ileana Vulpescu
Nu citisem nimic de aceasta scriitoare. Cartea mi-a fost imprumutata si am zis ca trebuie citita. Nu stiu daca am citit-o intr-o perioada buna a sufletului meu, dar se merita lecturata. Are cateva greseli de tipar, dar merge. Este o lectie de viata. O adevarata lectie de viata...de psihologie...de tipuri de personalitate...psihologia varstelor.
"Trebuie sa-nvatam sa ne despartim de toti si de toate."
"Unii oameni traiesc de la inceput sub semnul deosebirii dintre dreptate si recunoasterea ei, incat isi duc viata ca actori ai unei tagi-comedii, careia ii sunt si spectatori. Prea obiditi de propria conditie, isi dau seama de inutilitatea efortului de-a indrepta lumea,actionand singuri. Unii sunt astfel "intelepti"; altii -simulanti si arivisti; niste "hopa-mitica" ai tuturor timpurilor. Eroina se confrunta permanent cu o dilema existentiala: revolta sau acceptare a destinului. "Fericiti facatorii de pace" afirma Biblia. Fericiti si demni de respect. "Nefericiti cei care cred c-o vor afla undeva, candva...replica viata..." - Ileana Vulpescu

joi, aprilie 23

Moara

Moara se gaseste in Muzeul Satului.
Moara cu noroc ... sau poate nu.

Roata morii se-nvarsteste...pan' te nimereste, si esti ales.

Multe amintiri legate de aceasta moara...amintiri care credeam ca vor fi fapte reale intr-o zi.

Totul a fost o furtuna de vant....care s-a calmat mai repede decat am crezut.
"...inceputul si sfarsitul sunt un singur punct." Heraclit spunea...parca.
Din putin poti face mult...din tot ce ai poti ramane fara nimic.
Si da...s-a sfarsit asa cum a inceput...fara incredere.

Pasare maiastra


"Pasare maiastra, te rog nu-i taia aripile. Lasa-l sa mai zboare, sa mai copilareasca. Nu stie ce vrea. E prea tanar. Da-i liniste si pace sufleteasca. Tine-l la soare sa se coaca. Nu-l abandona. Ai grija de el. Are mare nevoie de protectie...si de cateva invataminte. Ajuta-l...mereu si pretutindeni in zborul lui."

miercuri, aprilie 22

Om de lut

"Om de lut cum ai putut, sa-mi distrugi unul din cei mai buni oameni de pe Pamant? Este unul din oamenii care fac lumea mai frumoasa. Inclusiv pe a ta. Uita-te in urma, calm, la rece si extrem de sincer, si vezi cat a facut pentru tine. Neconditionat. Nu ti-a cerut nimic. Ii esti dator pentru multe clipe frumoase.
Ce-a fost in mintea ta cand i-ai spus ca nu poti simti nimic? Nu ti-am daruit suflet? Simtire?
Offf...om de lut...cum ai putut?
Iertare ti-ai cerut pentru ce-ai facut?
Om de lut...cum de-ai putut sa zdrobesti, asa cu sange rece, un astfel de suflet?
Un altul asemenea nu-ti voi mai da.
Atat as vrea: sa pretuiesti...ce ai avut...si ai pierdut...si n-ai sa mai gasesti."

Perfuzia

"Chiar atunci cand este dorita, o despartire descumpaneste omul. I se pare ca i s-a dus echilibrul: ca si cand i s-ar fi amputat o mana, un picior, sau i s-ar fi scos un ochi".
Incerc sa ma motivez ca am pentru ce trai...ca sunt atatia oameni singuri...mult mai singuri decat mine...sunt oameni casatoriti care sunt singuri, care nu pot avea copii. Acolo drame.
Stiu ca nu sunt bine...Incerc sa ascund asta, dar se vede. Cand sesizez suferinta din ochii mamei, vazandu-ma zacand...imi pare rau. Ma ridic si zambesc. Dar genunchii imi tremura. Cand ma suna o buna prietena sa ma intrebe daca sunt acasa sau la spital, constientizez cat sunt de rau. Cand sora mea imi spune cu ingrijorare: "Ai slabit foarte mult" deja ma sperii.
As avea nevoie de o perfuzie. As cere, daca se poate, una cu indiferenta, incredere in sine, optimism, siguranta, dragoste si voie buna.
"Vous l'avez voulu..." ("Tu ai vrut-o"- Moliere, "Georges Dandin)

marți, aprilie 21

Cine sunt?

Paste...sarbatoare. Nu am simtit nimic. Nici macar n-am putut manca un ou. Cu toate astea...am zacut 2 zile. Am avut timp sa imi amintesc...cuvinte, fapte, gesturi ce la un moment se bat cap in cap.
..."m-am amagit crezand ca pot simti ceva pentru tine" cuvinte cu ecou in mintea mea. Oare nu se poate simti apreciere, prietenie, recunostinta...nu stiu, ceva? Acum multa vreme..."credeam ca n-am sa mai simt niciodata asa ceva. Ma simt bine cu tine."
Ce viata ciudata. Oare ce sa mai cred?!
Cine sunt eu? Nicidecum cea care am fost. Am ascultat crezand ca va fi bine, dar am sufletul ranit. E atat de greu sa ma ridic. Si ma-ntreb: pentru ce? Unde sa merg?
"Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor pasi care pleaca." O. Paler

sâmbătă, aprilie 18

Finaluri...

"Nu mai vreau sa iau nimic de la capat. N-am pofta sa-nting iar cu sufletul in blidul cu sperante fara rost.
Intr-un univers flamand de inceputuri, eu alerg nebuneste catre finalurile de drum. Intr-o lume in care barbatii si femeile se inghesuie sa-si faca aranjamente de viata, eu ma reped sa le randuiesc pe cele de moarte. „Vrei sa murim impreuna?“ e intrebarea pe care o recit, in gand sau in soapta, inainte ca omul meu, pe care-l iubesc, sa fie convins ca vrea sa traim amandoi - pentru ca uneori oamenii pe care eu ii iubesc ca lovita de fulger au, firesc, ezitari, convulsii, indoieli, povesti neincheiate la sireturile corsetului sau la baierele vinovatiei.
Ii inteleg, chiar daca intelesul ma doare. Dar pe mine m-au istovit atatea inceputuri. Sunt satula sa o iau, iar si iar, de la capat. Am ostenit cazand si ridicandu-ma, inca si inca o data, in numele rolului meu blestemat de femeie puternica. Nu mai vreau sa pretind ca practic de drag genuflexiunile conturului tonic, cand, de fapt, la fiece pas, sunt pe punctul sa cad in genunchi si sa urlu. In vreme ce reveriile celor din jur se coloreaza cu iubiri neincepute, eu ma bucur lucid la gandul ca, de data aceasta, mi-am intalnit iubirea de sfarsit. Pentru ca, da, am tanjit mereu dupa ultima iubire. Si nici nu cred, acum la ceas de adevar, ca am cerut vreodata prea mult de la viata. Eu am nevoie de-atat de putin ca sa fiu fericita… De un singur barbat, dintre toti barbatii ispititori ai lumii. Ce usor, ce simplu, ce placut ar fi sa vreau mai multi! Dar mie-mi e de-ajuns unul singur, care sa ma tina in brate si-n suflet. Un om care sa stie sa fie numai si numai al meu. Un barbat care sa-mi faca loc langa el nu doar in asternut, ci si-n eternitate.Cu un singur gest poti sa stergi cu buretele si sa scrii alte nume, alte intamplari. Cu usurinta, poti sa adaugi sclipici vietii tale, impletind noi aventuri in povestea unica a iubirii. Iti poti completa lesne existenta searbada de acasa, ademenind o istorie de taina, care sa-ti tina de urat, un amantlac innobilat de patima, care sa te salveze din singuratate.
Dar eu cred ca miracolul se iveste atunci cand lupti pentru toate cele deja intamplate si-ti afli implinirea profunda fara sa adaugi ori sa stergi ceva de pe tabla. Cand esti in stare sa descoperi in cel de langa tine toate fetele fericirii. Cand poti sa-ti faci liman al tuturor nelinistilor tale din inima unei singure fiinte. Cand poti sa renunti la mai mult si sa faci, din putin, tot ce ai mai de pret pe pamant. Ani multi, am cerut, in rugaciunile mele, iubiri noi, din care sa-mi aleg povestea visata. O buna bucata de viata, am cersit inceputuri, am frematat la izul fiecarui flirt, m-am bucurat de orisice preludiu de amor si, uneori, recunosc, am trait mai multe povesti deodata, bucurandu-ma de desfraul alegerilor.
Dar abia acum stiu ce sa implor si sa caut. „Lasati finalurile sa vina la mine!“, imi spun, dereticand prin propria mea viata. Si astept ca barbatul iubit sa-mi intinda, insirate pe primul inel daruit, cheia de la sufletul lui, pe-aceea de la cavoul in care vom dormi etern imbratisati, si-abia apoi pe cele de la casa si de la sipetul de asezat amintirile noastre. Inceputurile vin singure peste noi. Arta, splendoarea, minunatia vietii se nasc, insa, numai atunci cand noi gasim finaluri demne pentru tot ce-am inceput. Inceputurile vin singure. Vin prea usor."
Cuvintele apartin redactorului sef al revistei "TANGO", Alice Nastase. In aceste momente, ma regasesc atat de bine in ele, incat nu am rezistat sa nu le postez.
Este o seara sfanta, in care toti ne dorim sa fim mai buni. Eu, am obosit sa fiu buna, m-am saturat sa o iau de la capat, sa suport toane si tonuri ridicate, sa nu fiu apreciata, sa fiu abandonata cand, tocmai atunci am nevoie de cineva alaturi.
Trebuie sa invat sa ma bazez pe mine. Sa nu astept nimic de la nimeni.
Astept doar bucuria ultimului inceput...calatoria spre nemurire...si, poate o zi de sarbatoare in preajma familiei mele.

Pablo Picasso


Metrou. Buna idee cu monitoarele postate. Citesc despre Picasso. Pentru ca am o memorie buna, ajung acasa si notez. Am zis sa nu fiu egoista si sa va impartasesc si voua:
"Pablo Picasso s-a nascut la 25 octombrie 1881. La nastere nu respira. Toata lumea il credea mort. Unchiul sau, inspirat, i-a suflat fumul de la trabuc in nari si astfel, baietelul a inceput sa planga.
A avut 23 de prenume.
Primul cuvant rostit a fost creion, poate unde tatal sau era pictor. Primul tablou l-a pictat la 9 ani.
Perioada albastra a ilustrat singuratatea, tristetea si saracia in care a trait."

vineri, aprilie 17

Sarbatori Fericite

Sarbatori Pascale cu sanatate, liniste, voie buna, speranta, credinta si multa, multa dragoste!
Bucurati-va de prezenta celor dragi.

Intalnire cu Dumnezeu

Antena 2. Sinteza zilei cu Mihai Gadea (il admir pentru tineretea si realizarile sale). Invitati: Mircea Diaconu. Mircea Radu. Tudor Chirila (al carui blog il citesc cu placere). Mircea Badea.
Subiectul dezbatut: "Daca te-ai intalni cu Dumnezeu, ce i-ai cere? Care sunt "pacatele de neiertat"?
Mi-a placut. S-a ajuns la concluzia ca, fiecare crede in Dumnezeu in felul sau, cu o anumita intensitate, pana si Diavolul, care l-a cunoscut pe D-zeu si a vrut sa fie ca el. In fiecare din noi exista intunericul si trebuie sa-l eliminam prin rugaciuni. Oamenii nu trebuie sa fie fortati sa mearga la biserica, ci doar indrumati, iar decizia sa fie totalmente a lor.
Ce as cere lui Dumnezeu:
-iertare;
-puterea sa iert pe oricine, oricand;
-credinta;
-familie;
-indiferenta la cuvintele rautacioase ale oamenilor;
-sa fiu acolo unde trebuie, cand trebuie;
-sa stiu cand sa renunt;
-capacitatea de a face fapte bune, pe placul sau;
Pacatele de "neiertat" dupa mine sunt: invidia si mandria.
Un Paste linistit, alaturi de cei dragi, tuturor!

joi, aprilie 16

Doamne, Te rog...

Am luat o pana din aripa ingerului meu pazitor si am scris:
"Doamne, sunt foarte suparata pe Tine. De ce mi-ai daruit ochi frumosi pentru a-i chinui cu atatea lacrimi? Izvorul lacrimilor e nesecat? De ce mi se intampla mie, Doamne? Mi-ai spus, candva, ca sunt un ajutor de inger si ca, chiar si ingerii plang. Am inteles. Eu iert, dar eu de ce nu sunt iertata? De ce sunt mintita si chinuita? Cat am sa mai plang, Doamne?
Doamne, simt cum viata se scurge din mine. Nu mai am putere sa merg. Simt ca nu mai am timp si nu stiu ce rost mai are sa fac ceva anume.
Doamne, Te rog...faca-se voia Ta."

miercuri, aprilie 15

Durere-n cot, de nu mai pot

Azi ma doare-n cot...dar ce ma doare! Bine ca nu m-am lovit, caci nu pot pune mana. Ma-ntalnesc c-un prost. Asa zice o vorba din batrani.De ce ma doare-n cot? L-am imitat pe "Ganditorul" lui Brancusi. Am stat si am gandit, cu coatele pe genunchi si capul in causul palmelor.
Cercetarea nu mai merge? Pacat. Tocmai cand se obtinusera proiecte ce meritau studiate. Dar asa e la noi, la romani. "Nu-i nimic", am zis. Japonezii cauta cercetatori. Chiar azi am verificat formularele de inscriere. Ai chiar de ales: termen scurt -o luna sau termen lung- un an. O alta varianta; spalatorie auto. Si asa era un vis de-al meu. Cizme de cauciuc (credeti-ma, chiar sunt la moda), o salopeta mulata, miscari lascive...chiar as face coada. Sa ma gandesc si la bacsis? Neah...e criza fetito! Trezeste-te!
Sau...sa vand flori. "Flori de mucegai"...cum radea un coleg de-al meu. Bietul Arghezi, dragutul Zdreanta..."s-a facut a dracului", situatia financiara. Dac-as invata limbajul florilor, as putea recomanda flori pentru fete discrete...cochete..pitipoance sau romantice.Mi-am mutat capul mai spre dreapta, ca lichidul cefalorahidian sa-mi mai spele neuronii de depunerile de griji...poate gasesc idei "INOVATOARE". Ptiu...drace! Nu credeam ca voi ajunge sa folosesc asa curand termeni stiintifici sau mareti, ca in acronimele proiectelor de cercetare.
Wow...e-mail de la un site de job-uri. Cautam. Ei..suna tentant! Sa fiu din nou copil, un copil mare si sa fac pe clovnul la petreceri pentru copii. Suna palpitant. Daca ma lasa si pe mine sa sar cu ei la locul cu saltele, ii iau si acasa. Si asa, cand am aflat ca te poti ingrasa cu 17 kg (pe putin!) pe perioada sarcinii, am zis pas si anul asta! imi doresc inca un an de anorexie!
Sau...sa ma asociez cu dnul Becali? Sa-mi dea lana oilor,sa tricotez si ne deschidem magazin -merge si o taraba in Obor - cu tricotaje. Fulare si fesuri cu "Hai Steaua!".
Daca nu si nu...spal geamurile cladirilor inalte. Imi trece si dorul de munte, experimentez si sporturi extreme.si in final...dansatoare in grupul cantaretilor indieni, care s muta de colo-colo. Cand la Unirea,cand la Titan, cand la Universitate.Banul sa iasa frate. Noroc ca nu am multe vicii: decat ziarul conului Catavencu si ciunga Orbit fara zahar. Dar nu oricare...aia cu lichidul albastru care se "strecoara" si-n locurile greu accesebile. Ata dentara e scumpa!
Si...nu uitati de unde am plecat: criza financiara. Auuuu...ce ma doare-n cot.Nu chemati salvarea. N-am bani sa ma tratez. Nu am scapare. Voi ramane cu durerea din cot. Doar traiesc in Romania, tara mea de glorie, tara mea de dor!

Iertare

Saptamana Patimilor. Vad atatea rautati...in frunte, clar, sunt ale mele.
Am gresit ca nu mi-am putut stavili supararea si am raspuns rautacios faptului ca am fost mintita frumos atata timp. Cred ca, eu insami m-am mintit. Am avut momente in care am iubit. Acum realizez asta, si poate de asta ma doare sufletul atat de mult. Am incercat sa ma conving ca totul a fost urat, dar am amintiri frumoase (poate va fi subiect de carte...candva). Am incercat sa fie bine, dar nu s-a putut, sau nu am facut TOTUL.
Incerc sa imi spun ca sunt bine, ca a fost doar vina mea si ca imi merit soarta...dar nu sunt deloc bine. Mi-e DOR. Mi-e dor de bine. Si scriu cu lacrimi in ochi, ce stau cuminti in ungherul lor, stand sa pice. Pacat ca nu e scris cu cerneala ca sa am dovada.
Poate, intr-o zi, am sa fiu iertata pentru rabufnirea mea. Cuvinte...spuse cand nu trebuie...strica prietenii. Poate, undeva...candva...voi primi un "Salve".
Nu doresc nici dusmanilor dusmanilor mei sa treaca prin astfel de clipe. Durerea de inima -la propriu - ce m-a chinuit si anul trecut septembrie-octombrie, se repeta. Stresul si tristetea au pus stapanire pe mine. Plang. Nu ma mai pot controla. Oamenii ma privesc cu mila. Nu-mi doresc asta, si incerc sa zambesc. Lacrimile curg. Sunt fierbinti si sarate. Imi mangaie obrajii. Imi soptesc ca totul va fi bine, ca nimic nu se intampla fara rost.
Incerc sa-mi programez foarte bine "vacanta fortata" de 6 saptamani. Imi voi face lista cu ce carti sa imprumut de la biblioteca. Am sa citesc in parc. Am sa ma plimb prin Bucuresti. Poate voi face fotografii. Am sa dau sfoara in tara, ca vreau sa botez un baietel care se va naste de ziua mea. Am sa ma rog, avand grija astfel de sufletul meu. Voi merge in diverse biserici ale capitalei pe care demult imi doream sa le vizitez.
Trebuie sa redevin ce-am fost. TREBUIE!
Iertare cer...in instanta. De la el si de la El, de la ei si de la ele, de la voi.
Sunt si eu om, ca si voi. Am si eu limitele mele. Acum, sunt la cote de avarie si mi-e greu sa mai las de la mine. Am sa ma izolez, o perioada. Eu, cu mine si cu ale mele ganduri.
Sa fiti iertati si iubiti, dragi cititori.

duminică, aprilie 12

Celalalt- teatrul Metropolis


CELĂLALT de Florian Zeller
Prezentare
Se iubesc pe scena.
Imaginea cuplului care se deterioreaza din cauza rutinei cotidiene, a pierderii pasiunii, a tandretii si interesului dintre cei doi parteneri este o problema veche si spinoasa. Aceasta idee a fost transpusa de tanarul dramaturg Florin Zeller in piesa "Celalalt", regia Carmen Vestemeanu, pe care o puteti viziona la Teatrul Metropolis.
El (Cristi Iacob) si Ea (Monica Davidescu), fiecare in varsta de 30 de ani, sunt impreuna de cinci ani. Au devenit un cuplu care traieste fara complicitati, rupti de prieteni si de familie. Sentimentele initiale s-au diminuat, atractia si dorinta fizica au disparut. In aceste conditii, se mai pot salva?
"Problema asta tine de fapt de comunicarea si sinceritatea dintre parteneri. Si eu am trecut prin asa ceva, la fel ca si majoritatea oamenilor. Relatia se denatureaza si, din nefericire, devine un fel de caruta fara cai, iar cei doi indivizi se asteapta sa mearga si dau vina unu pe altul ca nu merge. Vor fie sa termine relatia, fie sa gaseasca alte motoare. De aici si "drame de familii", ne-a decodificat Cristi Iacob mesajul textului (si al vietii in doi). In piesa se contureaza o solutie. El are o idee: daca Ea l-ar insela cu un alt barbat? Cum ar fi daca El ar gasi, in intimitatea Ei urma lasata de Celalalt (Octavian Strunila)? Conform psihanalistilor o astfel de idee, chiar si doar la nivelul imaginarului, mareste placerea erotica. Si aici strategia da roade, numai ca se declanseaza gelozia.
"Din nefericire cand intri intr-o feerie de minciuna, iluzorie este foarte greu sa dai inapoi.", spunea Iacob. Astfel, unii barbati, intr-o criza de gelozie, simt nevoia sa ucida. Reactie, se pare, tipic masculina. Este cazul lui Othello. Este cazul Lui. Ce se intampla insa odata ce razbunarea a fost pusa in practica si infidela pedepsita? Othello nu mai poate face nimic pentru a indrepta ireparabilul.
"Celalalt este de fapt acelasi personaj, este un alter-ego, este un apanaj al celor care-si fac o lume pe dinauntru si care-si inventeaza actiuni, accidente, desi ele nu exista. Pana la sfarsit poti sa devii propriul tau calau sau cenzor, propriul tau monstru. Adica, nevazand real problema, ci doar inchipuindu-ti, situatia devine atat de plauzibila incat poate ajunge la ceva urat", mai explica Iacob. Personajul lui Zeller are insa o sansa extraordinara. El este scriitor si isi imagineaza greselile pe care le poate face un cuplu, constientizeaza consecintele lor dramatice.
Ingrozit, El decide sa ia povestea de la capat. Sa-i dea un deznodamant fericit. Asadar, povestea cuplului care se desira din cauza Celuilat nu-i decat o fictiune.
Monica Davidescu ne-a declarat ca rolul i s-a parut dificil: "Initial cand am citit textul mi s-a parut destul de greu de abordat pentru ca treci de la o stare la alta foarte repede. Dar din aceasta experienta am invatat foarte multe. Rolul este solicitant si ca memorie, si ca fizic. Acum imi place, este ca si cum ar fi un lucru absolut normal." Piesa pare brutala, nu neaparat mai vulgara, dar sigur mai dura.
"Plus ca este o distributie foarte buna. Adica mi s-a parut o alegere buna; ne stie lumea si facem un lucru decent si de bun gust. Iar rolul meu l-am primit cu placere pentru ca este diferit de ceea ce joc in general. Lumea ma stie mai agresiv. Acum a trebuit sa-mi arat si o latura mai inchisa, mai in¬tima... pe care chiar o am", a adaugat El. Problema asta tine de fapt de comunicarea si sinceritatea dintre parteneri. - Cristi Iacob„S-au vrut mai deştepţi decât alţii“ şi şi-au impus reguli: să nu mai vorbească, să nu doarmă sau să mănânce împreună, să se ţină departe de prieteni şi familie. Adică să trăiască separat. Un cuplu uzat, obosit şi plictisit, EL şi EA îşi pierd pofta de viaţă în doi şi pasiunea de a-şi savura iubirea la unison.
Cadrul este prielnic ca, la iniţiativa LUI, să apară în scenă şi în viaţa de cuplu - Celălalt.“ - Octavian Strunilă
ZIUA---------------------------------
Rolul celuilalt în stil franţuzesc
Teatrul Metropolis nu încetează să-şi surprindă publicul prin diverse propuneri artistice. Una dintre acestea este spectacolul Celălalt de Florian Zeller, în regia lui Carmen Veştemeanu.
Textul prezintă tema cuplului confruntat cu rutina cotidiană, extinsă şi la nivel afectiv, manifestată printr-o mecanică de limbaj, de mimică şi de gestică. Ironia cu care este prezentată artificialitatea relaţiilor dintre soţi aminteşte de Ionesco, dar rezolvarea estetică propusă de Florian Zeller este originală. Practic, întreaga partitură, extrem de bine scrisă, cu o replică vie, fragmentată, dominant interogativă, glosează pe tema conceptului de fericire conjugală, căutând soluţii pentru evitarea rodării. Regulile de convieţuire frizează absurdul (a dormi în camere separate, a mânca separat, a nu cunoaşte familia celuilalt ş. a.) şi personajele se miră în sinea lor cum să păstrezi iubirea în asemenea corsete artificiale. Concluzia la care ajung este paradoxală: fericirea rămâne intactă doar prin înstrăinarea unuia de celălalt.
Iubirea este alchimie nestăpânită sau mecanism controlabil? Când această iubire dispare din cuplu este nevoie de un celălalt? Are acesta o funcţie catalizatoare sau destabilizatoare? Mesajul spectacolului nu este unul comod asertiv, dimpotrivă, impune o întreagă retorică verbală şi gestuală. Personajele se joacă între ele şi transmit în sală toate frământările şi încercările confuze de a găsi un răspuns care nu se află. Şi atunci, interogaţiile continuă... Cine este de fapt celălalt? Amantul, logodnicul sau sinele fiecăruia?Spectacolul de la Metropolis porneşte cu dreptul de la nivelul traducerii care păstrează eleganţa discursivă a limbii franceze, fără ostentaţie, iar rostirea actorilor (Monica Davidescu, Cristi Iacob şi Octavian Strunilă) o pune în valoare. Apoi, senzualitatea, prezentă pe tot parcursul piesei, este plasată cu fineţe într-un context plastic din lumini şi umbre: actorii sunt îmbrăcaţi în alb şi negru, scenografia respectă contrastul alb / negru. Astfel, se creează senzaţia unei poveşti patinate şi în acelaşi timp actuale, această dihotomie funcţionând ca un instrument de persuasiune. Lucrat cu migală şi cu atenţie pentru nuanţe, spectacolul capătă o puternică amprentă franţuzească, firească şi benefică, iar cei trei actori ştiu să ducă la bun sfârşit această demonstraţie artistică.
Revista Drama
Alina Boboc

De Florii

La multi ani celor ce poarta nume de floare.
Era cat pe ce sa fiu o Camelie, dar s-a razgandit pe ultima suta de metri mama.
Am vizitat Targul de Florii de la Muzeul Taranului Roman. Lume multa, agitatie, obiecte frumoase, lucrate manual.
As vrea sa ma bucur mai mult de sarbatori, de aceste momente in care pot fi alaturi de oameni dragi, sa depanam amintiri, sa ne cunoastem mai bine, sa fim veseli si multumiti ca suntem sanatosi.
O zi cu liniste si bucurie.
O saptamana in care sa ne iertam si sa iertam celor din jurul nostru.
Sa incercam sa alungam frustrarile, sa scoatem ura, mandria si orgoliul din sufletele noastre!

sâmbătă, aprilie 11

Filme noi in 2009

Accesati site-ul si alegeti-va filmul pe care vreti sa-l vizionati in acest an.
http://www.go4it.ro/muzica-si-filme/filme-noi-2009-ce-filme-bune-mai-vedem-in-2009-4198128/

Tristete zambitoare

Cu toate ca lucrurile nu stau deloc bine in viata mea, gasesc puterea sa zambesc.
Ma simt ca intr-un balon de sticla care este privit ciudat de oameni, analizat si pasat de la unul la altul. Mi se cere mult. Pot oferi. Dar acum, am obosit. Stocul meu de energie este zero. Depozitele din ficat sunt demult epuizate. Genunchii imi tremura. Iata ce imi spun prietenii: "O sa treaca ....nu stiu cum sa te incurajez eu ...tocmai pe tine care esti asa de puternica si ambitioasa." Oare mai sunt?
Stiu ca dupa perioade de genul acesta, epuizante, cand fac eforturi uriase sa merg, apare o raza de soare si pentru mine. Oare asa va fi si de aceasta data?
Nu stiu...

joi, aprilie 9

Creativitatea e legata de schizofrenie? - text preluat din revista Psychologies

Noi studii vin sa lumineze relatia dintre succesul sexual si problemele mintale. Psihologul Daniel Nettle de la University din Newcastle Marea Britanie, a recrutat prin anunturi in presa locala 425 de persoane pe baza trasaturilor lor legate de creativitate.
Cercetatorul i-a intervievat pe baza unor intrebari destinate sa masoare anumite comportamente asociate schizofreniei. Rezultatele au aratat ca cei care au demonstrat „experiente neobis­nuite” si „neconfor­mism impulsiv” – doua trasaturi ale compor­tamentului asociat schizofreniei – aveau mai multi parteneri sexuali decat partenerii lor si aveau mai frecvent activitati creative ori pro­fe­sio­na­le ori ca hobby. Cei ca­re aveau pro­fe­sii din domeniul artei s-au do­vedit a avea un numar mai mare de parteneri sexuali decat media.
Pe scurt, studiul sugereaza ca anumite trasaturi asociate cu aceasta tulburare mintala invalidanta pot creste dezirabilitatea unei persoane. Si, uneori, ea poate duce la crearea de opere de arta.
www.pubmedcentral.nih.gov
P.S: Oare nu e bine sa fii artist?

Prezentarea unei carti

Mi-a fost postat pe siteul www.121.ro ceva scris de mine. L-ati citit si aici, pe blog: "Lupta pentru supravietuire". Uitati link-ul pentru veridicitate, pentru a citi si criticile aduse.
Am vazut ca se organizeaza seara de lectura, la Libraria Carturesti de la Muzeul Taranului Roman, in data de 23 aprilie 2009, orele 18.30.
Cartea e foarte draguta si are ca erou principal un catel.
Cartea propusa spre dezbatere este "ENZO sau ARTA DE A PILOTA PE PLOAIE" de GARTH STEIN -Editura Leda.
"O poveste emotionanta, dar si amuzanta, despre familie, dragoste, loialitate si speranta, despre minunile si absurditatile vietii umane, perceputa prin ochii - si nasul - unui caine.
Bestseller New York Times; Roman publicat in 27 de tari "O carte care merita pusa alaturi de Pescarusul Jonathan Livingston a lui Richard Bach, de Alchimistul lui Paulo Coelho si de Viata lui Pi a lui Yann Martel." The Portland Oregonian
Enzo este diferit de alti caini: un filosof cu un suflet aproape uman, a invatat o multime de lucruri stand toata ziua in fata televizorului sau ascultand cu atentie cuvintele stapanului sau, Denny Swift, pilot de curse in devenire. A inteles ca viata, la fel ca si cursele de masini, nu inseamna numai viteza. Folosind tehnicile necesare pe pista de curse, poti pilota cu succes printre toate problemele existentei. Si, pentru ca a invatat cum poti sa devii o persoana plina de compasiune si de succes, Enzo asteapta cu nerabdare urmatoarea viata, cand este convins ca se va intoarce pe pamant ca om."
Aici puteti urmari filmul de prezentare al cartii:
Cred ca este un bun cadou pentru cei dintre noi care iubesc animalele.
Puteti beneficia de reducere pe site-ul editurii Leda: http://edituracorint.ro/shop/item.asp?itemid=1471&catid=
Sper sa va placa, sa o cititi si sa mergeti la intalnirea organizata de femeile senzationale de pe 121.ro.

A fi puternic

A fi puternic inseamna a iubi pe cineva… in liniste.
A fi puternic inseamna sa razi de fericire atunci cand esti trist.
A fi puternic inseamna a incerca sa ierti pe cineva care nu merita iertare.
A fi puternic inseamna sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns.
A fi puternic inseamna a ramane calm intr-un moment de disperare.
A fi puternic inseamna a arata bucurie chiar cand nu o simti.
A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi.
A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta.
A fi puternic inseamna sa taci atunci cand cel mai corect ar fi sa spui tuturor nelinistea ta.
A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti… tu.
A fi puternic inseamna a avea incredere in cineva care nu pare de incredere.
De aceea, chiar daca viata pare destul de dificila si dura a zambi inseamna a fi puternic.

miercuri, aprilie 8

Scrisoare catre mine

Draga Claudia,
E timpul sa iti revizuiesti comportamentul fata de tine. Aduna-te, pune in balanta faptele tale si ia atitudine. Incearca sa te iubesti mai mult, sa fii tu, omul minunat, asa cum te vede majoritatea celor din jurul tau.
A sosit vremea sa intelegi ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus, ca nu poti muta muntii din loc, decat doar sa ii misti putin- sa isti un mic cutremur- daca iti doresti cu adevarat.
Nu te mai incapatana sa crezi ca poti face totul singura. E important sa iti doresti intens ceva, sa muncesti putin pentru asta si totul se rezolva.
Aminteste-ti cuvintele de pe felicitarea primita in clasa I de la invatatoarea si colegii tai: "E azi o zi luminoasa si clara ca tine. O zi plina de soare ca ochii tai. Invatatoarea si colegii tai simt ca e sarbatoare. Sarbatoarea unei fetite ca o primavara. Sa raspandesti cat vei trai mireasma dulce si suava a vietii curate! La Multi Ani!"
Vezi? Asta trebuie sa faci. Sa iti pastrezi sufletul curat. Sa fii omenoasa. Nu te injosi, dar nici nu proceda ca altii pentru a-ti atinge scopul. Este nevoie de oameni asemeni tie. Atat timp cat esti placuta de o mana de oameni, asa cum esti, este minunat. E suficient. Trebuie sa fii altfel, sa te distingi de majoritate, trebuie sa stai deoparte si sa lasi oamenii sa te caute. Nu oferi totul pe tava. Asa, nu vei fii niciodata apreciata.
Te inteleg. Este o perioada grea pentru tine, dar nu te lasa doborata. E doar un test. Da, inca unul. Stiu ca ai obosit, stiu ca te intrebi de ce tu, sau de ce iarasi tu. Raspunsul? Pentru ca lucrurile bune se obtin cu sacrificii. Ai fost de atatea ori tinta invidiilor, rautatilor, dar totul s-a rezolvat in favoarea ta cand nici nu te asteptai, sau chiar fara stiinta ta.
In ultimile luni, ai invatat o lectie. Nimic nu e intamplator, totul se intampla cu un rost. Stiu ca nu ti-e usor, dar ai invatat sa faci compromisuri, sa lasi de la tine. Oricum, ai grija. Totul sa fie bine masurat. Nu mai astepta nimic de la nimeni. Munceste, iubeste, ofera ca si cum maine ai muri. Sa nu iti para rau. Totul iti este dat cu un scop.
Nu iti plange de mila. Traieste-ti viata. Clipa de clipa. Zambeste. Oamenii care care te pretuiesc nu te vor face sa plangi. Nimeni nu merita lacrimile tale. Oamenii au nevoie de zambetul tau. Azi, printr-un zambet ai obtinut legarea unei carti si instalarea internetului. Vezi? Magia exista.
Daca cineva iti spune ca poti face ceva anume, sa stii ca poti. Si tu stii ca poti, dar nu vrei. Iti amintesti cand ti s-a spus in facultate ca esti branza buna in burduf de caine? Lupta si munceste pentru ce iti doresti. Termina intotdeuana ceea ce incepi. Nu uita sa iti tii promisiunile. Ai promis ca vei scrie o carte. Poti. Sunt 4-5 oameni care cred in tine, te incurajeaza si iti spun periodic ca poti face asta. Da, nu folosesti cuvinte elevate, dar te exprimi frumos. SCRIE...pentru sufletul tau, pentru acei oameni care te indragesc, pentru cei care ti-au fost elevi si colegi.
Prietenele tale iti asteapta scrisorile, cu povestile tale de zi cu zi, cu stilul tau nebun si haios de a da culoare vietii si evenimentelor banale din viata ta. Nu le da uitarii. Ia stiloul si scrie-le. Printr-o scrisoare te vor simti mai aproape...ca atunci cand erati studente, tinere si fara griji. Oricum tu nu ai griji. Stiu ca te doare, stiu ca te consideri un copil, desi participi la cheltuieli, probleme cotidiene...nu ai rostul tau de sotie si/sau mama. Insa, iti poti permite sa nu faci ceva, sau sa-i ceri mamei ajutorul. Va veni si timpul pentru griji. Bucura-te de libertate. Ofera bucurii nebanuite, fa surprize celor dragi.
Ceea ce este mai important, am lasat la final. Sa te rogi pentru fiecare om care a aparut si numai pentru 5 minute in viata ta. A avut un rol marcant. Chiar daca ai momente cand nu crezi asta, stii ca de fapt, am dreptate.
Cand iti e mai greu, adu-ti aminte de elevii tai, de sinceritatea si respectul lor, de dragostea lor pentru tine. Au fost 5 ani de munca rasplatita. Ai fost un model pentru ei. Cand cineva te jigneste...zambeste-i si spune-ti in gand: " E doar rautate. Stiu ca sunt un om bun."
Nu uita: "Nimeni nu este perfect." Chiar daca se crede. Nimeni nu le stie pe toate. E doar o spoiala uneori. Esti un om care placi.
Traieste. Iubeste. Zambeste.

marți, aprilie 7

Linistea

Linistea...o gasesc cand nu mai astept nimic de la nimeni.
E acolo mereu, nu o perturba nimeni pentru ca, de fapt, am totul.
Trebuie doar, sa invat sa caut...in mine si-n jurul meu.
Devastata, rascolita, prabusita, epuizata…de asteptari. Credeti-ma ca merit. Asa am crezut. Asa cred. Am investit mult si am asteptat un zambet, o imbratisare, o mangaiere. Ciudat! Astept gesturi si nu cuvinte.
Cred ca le voi primi cu dobanda...cand nu le mai astept.

Zvonuri adeverite

Zvonuri... de bine sau de rau.


Se auzeau pe la colturi, prin lift diverse zvonuri care mai de care mai "inflorite".


Azi, sedinta la ora 14. Nu banuiam nimic bun. De aceea sunt sedintele. Sa te cicaleasca putin direct sau indirect.


Mi-am dat cu luciu de buze, macar sa aibe gust bun cand le musc de nervi. Nu plang de fata cu altii, niciodata. Nu plang inainte de a afla verdictul, sa nu plang a cobe.


Vestea a fost proasta, zvonul a fost adevarat...deci m-am linistit.


Incerc sa fiu optimista. Nu sunt singura in aceasta situatie. Numai in momente de genul acesta iti cunosti valoarea si rezistenta.
Mi-e greu, am nevoie de sprijin moral...simt ca pamantul imi fuge de sub picioare, ca nimic din ce mi se intampla nu e adevarat, ca tot ce aud sunt minciuni pudrate cu zahar, cu vanilie, cu mosc si iasomie.
Totul se spulbera in jurul meu.
Aud voci, dar nu le mai indragesc. Sunt ca un ecou obositor...Incerc sa ma indepartez...Vreau sa dorm si sa constat ca a fost vis.
Slabesc pe zi ce trece. Ca un om de zapada, care o data a fost frumos si iubit. Voi renaste candva...Sper sa fie curand...



sâmbătă, aprilie 4

Diverse

Ma relaxez... citind blog dupa blog. Unele foarte filozofice, altele pe o anumita tema. Am gasit un blog "Scrie corect". Mi-a placut la nebunie. Multe fete, scriu despre dragoste. Aici voiam sa ajung. Intotdeauna fetele isi doresc iubire, sa-l gaseasca pe el, care sa le aprecieze, sa le acorde atentie, siguranta, stabilitate. Uneori, ma regasesc in pustoaicele de azi, imi amintesc de pretentiile mele de atunci, de cand eram la varsta lor.
Imi amintesc si zambesc... cand cunosteam pe cineva, exersam semnatura cu numele lui. Iar cand nu imi placea, imi spuneam: "Lasa il voi schimba, sau imi voi pastra numele de fata". Ha ha ha. Solutii exista intotdeauna.
Doamne cat sunt de puerila uneori.
Mereu am avut pretentii. Dar, nu degeaba...

La coafor

Dai un ban dar stai in fata. Stiti expresia, nu? Sau, dai un ban, dar nu-l mai ai.
O buna prietena, ne cunoastem din liceu, are un salariu ce-i permite sa aibe fitze. Intr-o perioada am crezut ca disparitia dintre noi a ambilor parinti o face sa fie asa. Dar, nu este asta cauza. Asa e ea. Ii place sa epateze. Nu stiu cat reuseste, dar...alta e ideea acestui subiect. Coaforul, da?
Intr-o perioada, mergeam impreuna la un coafor de cartier, in zona Budapesta-Tineretului. La un moment dat, mi-a cerut sa ma interesez printre prietenele mele de un hair stylist. Am intrebat o alta prietena care, la ocazii speciale -nunti, botezuri- ea si prietenele ei aveau super coafuri- si am aflat un numar de telefon si un nume.
Pretul era de 4 ori mai mare fata de coaforul unde mergeam pana acum. Eu, una, nu-mi permit. Sunt mai zgarcita, recunosc.
Si-a facut programare cu doua saptamani inainte, i s-a cerut sa nu intarzie. Ok. Ajungem la 17.30 fix. Ora programarii. Se face sase. Nimic. La 18.30 o intreb: "Ar trebui sa plecam, nu?" Ne aude patronul si vine sa ne ofere ceva de baut. I-am zis ca ni s-a cerut sa fim punctuale si nu e corect. Ar trebui sa fie si ei punctuali si sa respecte ordinea programarilor, chiar daca se intarzie. Si-a cerut scuze, ne-a spus povesti despre afacerea lui, etc. I-am zis: "Noroc ca ne aflam in Postul Pastelui, altfel nu va iertam".
A fost o experienta pentru mine. Multi barbati care coafau. In nebunia si conceptia mea despre BARBATI ADEVARATI, nu mi se pare o meserie potrivita pentru un DOMN. Dar, am inteles ca, bucatarii, ginecologii, politicienii si, mai nou, hair stylistii cei mai buni...sunt BARBATI. Adevarul doare, dar trebuie spus.
Oricum...nu m-am simtit bine...cat am stat acolo sa-mi astept prietena. Aveam impresia ca toti acei barbati sunt gay. Imbracamintea, frezele lor, atitudinea, mersul...era ciudat. M-am linistit cand am iesit.
Trebuie sa precizez ca, rezultatul a fost EXCELENT. Noul look al prietenei mele a meritat asteptarea. Poate, pentru ea...eu nu mai calc pe acolo.
Ca sa vedeti ca banul suceste mintile oamenilor, va mai spun ca, si-a facut si botox la ochi -tratament pentru disparitia, temporara, a ridurilor. Niciodata nu am fost de acord cu aceste "imbunatatiri". Dar, nu ma luati in seama, sunt o ciudata.
Bucurati-va de viata!

joi, aprilie 2

In curand...


Asa imi doresc sa arat...in curand. O mama "frumoasa", mangaiata si iubita. Sa simt ca am pentru ce trai, pentru ce lupta.
Sa-mi tineti pumnii, sa va rugati pentru mine.

miercuri, aprilie 1

Cutia cu dorinte

Imi doresc multe. Prea multe, probabil. Uneori nu le mai pot duce, dar eu continuu sa-mi doresc. Imi doresc, dorinte:
-sa imi gasesc locul si spatiul si timpul;
-sa fac ceva de folos pentru oameni - sincer, cercetarea nu mi-a adus nicio satisfactie; pentru mine stiinta, inseamna ceva nou, util etc.
-sa castig la concursurile la care particip;
-sa nu mai astept aprecierea altora;
-sa invat ca pot; (stiu ca pot);
-sa botez un baietel care se va naste de ziua mea;
-sa fiu egoista; (nu-mi ridica nimeni statuie ca am fost acolo, cand a avut nevoie de mine);
-sa calatoresc - macar sa imi fac timp sa citesc cartile de turism din colectia Cotidianul;
-sa nu-mi pierd speranta, optimismul, credinta;
...sunt multe pe care mi le mai doresc, dar nu mai pot a le scrie...lacrimile si dorul si gandurile...imi cer sa ma odihnesc.