dupa mult timp, am ajuns cu masina la scoala. nu stiu daca eu sau matizul meu atrage priviri. ies sa plec, si picura. ma grabesc sa deschid portiera. o colega imi spune:
- vezi ca ai ceva in parbriz!
zambesc! vazusem, dar aveam mainile ocupate. o carte, impacheta frumos, statea cuminte sub stergatoare. "Parinti straluciti, Profesori fascinanti" de Augusto Cury, Editura For You. macar stiu ca sunt pe drumul cel bun. am inceput de jos, adica am devenit intai profesor - nu stiu daca sunt si fascinanta - in viitor sper sa devin o mama stralucita (sau stralucitoare?).
e minunat cand parintii iti spun ca esti un profesor bun, si iti multumesc ca le indrumi odraslele. (macar atat! cuvinte, si uneori iti sunt de folos).
multumesc Omului din umbra, care imi face surprize placute si aduce zambetul pana la nivelul sufletului!