Ieri, am venit cu o foame de lup dupa ce avusese 6 ore, asta dupa ce nu dormisem aproape deloc... de emotii pentru o noua zi de scoala... mii de ganduri (ce se va intampal cu mine dupa acest semestru... pe unde voi fi, ce voi face... etc.). Fusesem sa inapoiez si reportofonul unei foste eleve nevazatoare, acum studenta in ultimul an la teologie. Am mancat cu pofta creveti si chiftele. Toate bune. Pe seara, bila mea a cerut atentie si o durere de cap m-a rapus. Am adormit fortat la 21.
De dimineata... aceasi durere care m-a facut peste noapte sa ma trezesc si sa ma leg la cap (arat de parca as dansa churleston).... nu m-a parasit.
O prietena m-a sunat sa-mi comande o poveste personalizata. Tot sa ma trezesc asa! Multumesc, draga mea.
In drum spre scoala... m-am intalnit cu o prietena pe care nu o vazusem de ani de zile... (eu nici nu mai am notiunea timpului... incercand sa-l fructific la maxim). Imi povestea ca, dupa ce reusise sa ramana insarcinata, a pierdut copilul la 3 luni. O depresie puternica... a urmat. Asta e viata!
La scoala, elevii mi-au spus ca sora unui elev, facusem eu campanie la un moment dat, a murit saptamana trecuta.
Pai... problemele astea sunt grave.... (stiu ca ale fiecaruia sunt cele mai importante,dar toate sunt date cu un rost).
O seara buna!
