Si-a fost 1 noiembrie.
Am avut 6 ore, care au trecut ca vantul si ca gandul. Am dat 2 randuri de teste, acum sa vad cine si cand le corecteaza. :)
Am pornit la SOS Satele Copiilor. Un loc care il stiam (fusesem candva sa vopsesc tocaria) si de care m-am indragostit. Am ales sa fac voluntariat la ei. Simt ca asta trebuie sa fac si acolo. O fetita, imbracata in roz,alerga dupa un caine ce parea tare neascultator.S-a oprit,mi-a zambit si mi-a spus La revedere.Am simtit ceva in acea clipa.... o liniste... o chemare... o dragoste.
Apoi, in timp ce ma gandeam la ale mele, am auzit un "Hei, ce faci?" Am tresarit dar surpriza a fost placuta. O buna prietena, care intre timp a ales sa se izoleze si sa se bucure de viata, care a trecut printr-un cancer de san pe care l-a invins... printr-un divort din care a iesit victorioasa... cu o fetita minunata care a ales sa plece la tatal ei in tara straina... si tot asa. Sa ma intreb de ce viata este asa dura? Sa ne incerce puterea de a zambi si curajul.
Am ajuns acasa,am fost sunata de la o editura pentru a-mi trimite reviste.
Am discutat detaliile pentru atelierul cu Tobias.
Am plecat sa xeroxez materiale pentru evenimentul acesta drag sufletului meu...
Am mers la Teatrul Mic in proiectul cu elevii 5 Teatre... am vizionat piesa "Visul unei nopti de vara"... in varianta moderna, in care tenta sexuala este prea abundenta si devine obositoare. Pentru mine sexul tine de intimitate... chiar daca nu sunt asa de pudica, mi se pare ca sexul mimat pe scena este prea mult.
Obosita... atat de obosita incat nu pot adormi, va urez un weekend minunat, cald si luminos cu vise implinite si zambete la purtator! :)
