Azi pentru mine....

M-am trezit cu gust de poezie in inima si pe buze. Mi-e dor de mine, de gandurile mele, de participarea la o conferinta, de a cunoaste oameni si locuri, de lecturi in parc...
Soarele imi mangaie plapuma ce imi inveleste trupul si sufletul si dorurile si tristetile si zambetele din noapte pana in zori. Astfel, soarele afla tot ce citesc, ce imi doresc, ce simt, ce scriu... Poeziile si povestile se nasc in noapte, la lumina veiozei.
Asteptam cu nerabdare un semn ca sunt pe drumul cel bun... L-am primit. Vreau sa arunc - ma straduiesc de mult - haina mandriei si a invidiei. Vreau sa fiu eu... vreau sa devin inger.... fara emotii, fara temeri... fara rautati...
La scoala, elevii ma iau cu asalt.... proiectul "Scoala altfel" a creat stres, nebunie, atat in vietile elevilor, dar si ale profesorilor. Ne asteapta ore de munca asidua si totul pentru un experiment.
Am ajuns la intrebarea: "Anul viitor facem tot cu dvs.?" E intrebarea cea mai dureroasa... Ce sa le raspund?! Ca sistemul educational imi toaca verile pe tocator cu satarul? Ca am obosit si m-am plictisit sa dau examene mereu? Viata m-a invatat ca totul e o loterie... insa, atata vreme cat mintea iti este prietena, totul se rezolva.
Imi doresc un weekend departe.... printre lume cocheta si stele si lecturi..... :)

Poezii de seară

Cuprinsuri

Privirea ta cuprinde marea şi toate vietăţile ei.

Nisipul amintirilor este la mine.

L-am folosit pentru a construi o clepsidră

Cu forma trupurilor noastre.

Privirea ta cuprinde anotimpurile.

Primăvara când ne-am iubit

A dat naştere la arbori giganţi,

Cu forma sufletelor noastre.

Privirea ta cuprinde bibliotecile lumii.

Îmi găsesc biografia scrisă cu lacrimi violet.

Printre rânduri apar balauri şi alte iubiri,

Cu forma şarpelui biblic.

Picături

Paşii mei sunt picături de ploaie

Ce se oglindesc în băltoace.

Luna rotundă le atinge şi le îngheaţă.

Devin stalactită şi-mi amintesc de mama,

Crăiasa Zăpezilor de pe creasta sternului.

Poveştile devin măşti

Pentru ideile născute din Zei.

Timpul risipeşte cortina de fluturi din sufletul meu...

Ce păstrează în culise amintirile împletite

În romane scrise pe frunze de curmal...

Paşii mei se dezgheaţă...

Preschimbaţi în picături alungite spre cer.

Ating curcubeul ce mănâncă toate curmalele

Din romanele noastre...

Norii plantează flori de rozmarin.