joi, noiembrie 30

Noutăți





Nu am mai scris de două luni pe aici, dar nu am uitat de acest spațiu magic, în care am întâlnit oameni minunați.
Școala îmi ocupă mult timp. Apoi am poveștile personalizate care vin și vin. Proiect foarte drag sufletului meu este acesta! 
Ateliere de promovare a noii mele cărți „Întâmplările detectivului Curios” îmi solicită atenția și mai ales timpul. Au fost zile în care am plecat la 6.30 și am ajuns la 19.30. 
Micuții cresc și încep să vorbească, să imite gesturi/dansuri și să reproducă cuvinte.
Ana este foarte harnică, știe să ducă la gunoi ceea ce este de aruncat, mă ajuns să pun haine în mașina de spălat și să le scot. Adoră pisicile! 
Horia este pasionat de cărți și de muzică! 
Le-aș cumpăra toate jucăriile și toate cărțile din lume. 
Îi iubesc enorm, cu tot sufletul meu, cum nu credeam că voi iubi vreodată! 
Mă simt vinovată că nu îi iau cu mine la evenimente. Mă simt vinovată că nu mă joc cu ei cât ar merita. Mă simt vinovată că nu i-am dat la creșă pentru a se juca acolo cu alți copii. Cu toate acestea, amândoi sunt foarte veseli și sociabili. Au limbajul lor și se iubesc și se joacă împreună. Horia este cel năzdrăvan și ambițios (căpos) ca mine. :))
La mulți ani de Sf. Andrei!

joi, septembrie 28

JOCUL CU AVIOANE

După ceva așteptare... jocul cu avioane a prins formă, viață!
Poate fi achiziționat de pe site-ul: 
www.claudiagrozalazar.ro
L-am creat cu multă pasiune și enormă dragoste!
Tot ce creez acum este în primul și în primul rând pentru copiii mei, dar mă gândesc la toți copiii lumii!  





sâmbătă, septembrie 16

La scoala din nou

Am revenit la serviciu dupa 1an si 7 luni. 
Cum am terminat orele "zbor" spre casa cu sufletul in buzunar. 
Imi e greu sa ma despart de micutii mei. Cand am ore dupa amiaza e foarte grea evadarea din casa. Simt dinainte de a ma schimba de haine ca ma pregatesc de plecare si cer in brate, ma urmaresc la fiecare pas. 
In zilele cand am ore dimineata fie au somn agitat si plang, iar eu sunt cheauna, fie la 6 cand trebuie sa plec sunt in picioare. 
Uneori ma gandesc ca trebuia sa fi incercat sa fac ceva de acasa. Dar tot aveam nevoie de pauze de iesit, etc. 
Cand ajung acasa, ma iau la joaca. Daca ma prefac ca dorm ma striga: "Mama,mami!" si imi ridica pleoapele cu degetele pufoase!
Sunt adorabili, pufosi, dulci, smecherasi, rasfatati! 
Uneori de la oboseala, griji, ii mai zgaltai,mai ridic tonul, apoi regret amarnic. Ei sunt niste copii atat de buuuuni! Ii iubesc enorm si voi face tot ce pot sa le ofer o copilarie frumoasa si o educatie buna. 
Cand ii scot afara, sunt in culmea fericirii! Parca le-as oferi o super vacanta! 
Ii ador si ma straduiesc sa le fiu o mama buna!

Noutati



Este creat cu sufletul. Este un caiet ca un joc. Merita avut! 

vineri, septembrie 8

În curând


11 povești cu învățăminte și 11 imagini ce pot fi colorate. Cartea este scrisă la cererea părinților de elevi din clasele pregătitoare. Fontul este mare și ușor de citit. 
Vă aștept cererile pe site: www.claudiagrozalazar.ro

sâmbătă, septembrie 2

DE toate

Ieri am început școala. Consiliu, colegi noi, acomodare, griji, ochii pe ceas. Alergătură. Emoții. Acasă, totul vraiște (sau aproape, dar prăfuit sigur). Cumpărături în drum. Mintea îmi proiectează toate celelalte proiecte, treburi, întâlniri, plăți,etc. Vreau să fac atâtea, dar nu mai pot. O nevralgie mă dărâmă, dar oricum nu este doar aceasta cauza. E oboseala, stres, teamă că nu mă voi descurca cu toate. E grija viitorului pentru copii. Cum  e mai bine să procedez? E atât de greu să le ordonez singură pe toate! 
Micuții mă așteptau ca niciodată în ușă.
Uneori simt că nimic nu se mai leagă. Că sunt prinsă de mâiini și de picioare (de-a dreptul împiedicată de la oboseală) și nu reușesc să finalizez nimic. 
Reclame la tot felul de medicamente și vitamine. Oare ele sunt soluția? 
Nu știu....
Doamne, Tu mă poți lumina și descurca în toate cele necesare!

marți, august 29

Greu

Când vezi că micuța se liniștește doar în brațele tale, indiferent că o doare ceva, că vrea să fie ținută în brațeori că este foarte obosită,e imposibil să nu te gândești la ce va face când tu ești la serviciu. Mă simt neputincioasă și îmi este tot mai greu! Mai devreme sau mai târziu voi fi nevoită să revin în câmpul muncii. Chiar dacă aș lucra de acasă, tot aș fi nevoită să lucrez, să îi privez de atenția mea. 
Am sufletul făcut țăndări!
Este o perioadă grea pentru mine... iar toate crizele, problemele și relele vin acum! 
Simt cum o depresie ghidușă îmi dă târcoale, iar eu sunt atât de singură! 
Caut soluții peste soluții, iar această frământare mă doboară fizic și psihic! 

luni, august 28

După două luni

Nu îmi vine să cred că nu am mai scris aici de atâta timp. Câte s-au întâmplat! 
Nu am avut nicio zi de vacanță, iar asta se simte teribil. Mai ales psihic! Sunt extenuată și nemulțumită și foarte tristă.
Casa este vraiște deoarece zugrăvim și parcă nu mai terminăm. 
Am decis să revin la școală de la 1 septembrie, nu din noiembrie cum ar fi conform calculelor.
Pregătesc cărți noi. 
Micuții mei sunt veseli și scumpi. Mă doare fiecare julitură, fiecare durere a lor. (acum o înțeleg pe mama când se agită foarte mult în momentele în care îmi era rău). 
Am locuit trei săptămâni acasă, dar parcă acasă e locul unde îmi e noua familie, unde fac regulile. Hahaha!
Sunt dezamăgită de oameni, dar viața merge înainte! Un șut în fund poate fi un pas uriaș înainte! 
ÎMI DORESC ENORM DE MULT SĂ FIE BINE, SĂ MĂ DESCURC CU TOATE, SĂ ZÂMBESC EU!
TOATE CELE BUNE ȘI VOUĂ!

vineri, iunie 23

Am reușit!

Într-o zi, când tot căutam să îmi cumpăr domeniu dar ă găsesc pe cineva să îmi facă un site frumos, am fost sunată de o mămică de gemeni din Timișoara, care dorea povestea personalizată pentru copii. Ea mi-a propus să fac site-ul, lucrând la o firmă de IT. Mi-a trimis oferta, mi-a explicat costurile,am tot întrebat-o dacă am înțeles bine și am acceptat. 
Azi am primit site-ul.
Site-ul meu este aici.
Puteți găsi interviuri cu mine, poveștile personalizate, cărțile mele, dar ce vă rog din suflet este vă abonați la nesletter. Veți primi săptămânal câte o poveste, dar și promoțiile pe care le voi face. Îmi doresc să aibă succes și să găsesc resursele financiare pentru a realiza tot ce am creat în acest răstimp de când sunt mamă.
http://claudiagrozalazar.ro/

joi, iunie 22

Multe și.... oboseală maximă

Mereu mi-a plăcut să fac o mulțime de lucuri. Au fost ani când nu am dat importanță odihnei și vacanței. 
Acum sunt mamă full time, dar am și multe proiecte dragi în care sunt implicată. Am liste peste liste cu ce am de făcut. Le tot prioritizez. E frustrant când trece o zi fără să bifez nimic! 
M-am dus la somn la 5 dimineata. Noroc că am putut dormi până la 10.Am copii înțelegători, iar Horia doarme mult asemenea mie. 
Vreau să ajung undeva în vacanță cu micuții. Din septembrie încep școala,vin ploile, va fi mai greu să ne deplasăm. Rog Universul să îmi alinieze planetele. 
Am atâtea de făcut până atunci! Dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi reuși!
Am nevoie de reușite! În ultima perioadă totul s-a cam dus pe apa sâmbetei!

duminică, iunie 18

sâmbătă, iunie 10

Gânduri

Am obosit teribil! Sunt la un pas de depresie. Am nevoie de o pauză. Am rămas în urmă cu toate! Vin altele peste mine. Nu mai fac față. 
Nimic nu mă mai bucură! Bine doar clipele de joacă și veselia micuților mei. Dar nici pe acestea nu mai am energia să le coordonez. Ei au tot mai multă energie, tot mai multe idei originale de joacă. 
Nu am crezut niciodată că voi ajunge să trăiesc de pe o zi pe alta. Să rămân fără niciun ban (bine,doar de 10 bani în pușculiță) până a doua zi când urma să primesc bani pe un proiect. 
Toate sunt lecții și sunt recunoscătoare pentru fiecare poveste personalizată ce mi se cere să o scriu, pentru fiecare proiect editorial, pentru orice îmi aduce o sursă de venit. Voiam ca mâine să merg cu micuții la un eveniment, dar ar trebui să scot din buzunar 60 lei. Aproximativ costul unei cutii cu lapte.  
Îmi doresc să îmi bucur copiii. Să nu îi țin în jurul blocului și în casă. Îmi doresc să am puterea și curajul să le ofer o viață minunată, armonioasă, bogată în experiențe.
La momentul acesta simt că nimic nu se leagă, nimic nu îmi reușeste. Tot ce câștig se duce în câteva minute.

sâmbătă, iunie 3

Caut sponsori pentru carti si jocuri

Buna seara!

Doresc sa editez jocuri pentru copii, dar si cateva carti cu povesti. Textele sunt gata.Mai am nevoie de grafica si de editarea lor.

Unde pot gasi sponsori? 
Oare exista oameni care vor sa investeasca in asa ceva?

Multumesc....

Sper sa gasesc!

Minte cu povesti

Povestile ma cauta, ma striga, le este dor de mine. Fiecare zi imi rupe putin din sufletul meu. "Iar nu ai reusit sa scrii nimic!" Povestile imi sunt lipite de degete. Povestile se astern cuminti in minte. Doar doar voi gasi tihna si putere si dorinta sa le dau frau liber. Sa cred in ele! Sa le duc la suflete de copii si minti deschise. 
Mintea mea este plina cu povesti pentru copii mici si pentru copii mari. Imi este un dor nebun sa rasfoiesc o carte scrisa de mine. O carte noua, frumoasa,vesela, fosnitoare!
Norocul nu imi surade din partea editurilor. Uneori este nevoie sa fii un om cu bani sau un scriitor renumit pentru a publica la DPH, sau la Nemi sau la Panda M. De Arthur nici nu mai vorbesc! 
Doare. Doare nedreptatea si mai ales ca nu iti acorda o sansa. 
Pregatesc lucuri minunate pe banii mei. Dar... e atat de frustrant ca trebuie sa tai din portia de "bine" a micutilor. Dar ma gandesc ca momentan nu inteleg ei teatru si diferite activitati,asa ca acei bani ii investesc, iar din toamna, le voi oferi spectacole, ateliere si multe lucruri frumoase! 
Off.
Banii nu sunt totul, dar pentru a face lucruri utile si nascatoare de frumos, e nevoie si de bani. 
E greu sa te zbati la infinit! 
E dificil sa te faci inteleasa!
Te doare pana la ultimul neuron faptul ca nimeni nu iti acorda o mana de ajutor (mai ales cand tu faci ce poti pentru ei si te tii de promisiuni). 
Uneori e greu sa astepti, sa strangi banii cu care ti-ai lua o inghetata sau ceva nou de purtat sau pur si simplu o jucarie sau carti micutilor tai. 
E greu cand esti singura intr-o lume atat de seaca si rea!

Multumiri

Azi.... sunt recunoscatoare pentru ca am iesit cu Ana si a fost cuminte. Apoi ne-am intalnit cu tati si Horia in parc. Am mers sa luam fructe de la piata. 
Sunt recunoscatoare pentru faptul ca micutii iubesc baia si periajul dintilor. :) Este o adevarata placere pentru ei!
Sunt recunoscatoare pentru ca sunt veseli si fericiti! 

Povesti personalizate

Anunt!

Daca puteti, daca doriti, va rog sa ma ajutati sa promovez proiectul povestilor personalizate. Am nevoie de publicitate,am nevoie de comenzi. Se apropie finalul de an scolar. Puteti cere o poveste pentru un cadru didactic (diriginte, invatator, educatoare). 
Se apropie Sf. Petru si Pavel. Va astept cererile de povesti. 

Multumesc mult. 

vineri, iunie 2

Greu, tot mai greu

Ma simt epuizata. Cand nu primesti ajutor, cand trebuie sa faci totul singura (sau chiar daca iti gateste cineva trebuie sa speli tone de vase), sa iei decizii, sa planifici banii (ba sa ii mai si inmultesti) e imposibil sa rezisti la infinit, sa nu te simti frustrat.
Da!Alegerile le-am facut eu. Nu pot invinui pe nimanui. E straniu ca am persistat in greseli. Nici sa astept sa schimbe cineva. Dar si eu sunt om. 
Imi doresc macar o saptamana de vacanta, de schimbare de peisaj inainte de a incepe scoala in septembrie.
Oare voi primi, Doamne?
Multumesc pentru tot!
Ma doare ca imi vars naduful si neputinta pe micuti, care sunt atat de frumosi, buni si isteti! Copii minunati care merita totul! Si din pacate nu primesc pentru ca nu pot sa le ofer. 

Recunostinta

Sunt recunoascatoare pentru sanatate, zambetele micutilor si proiecte.

1 iunie

Al doilea 1 iunie impreuna! 
Ne-am jucat si am ras si am facut fotografii! Nu am iesit, deoarece am ales - neispirat - sa fac un atelier de povesti, la care se inscrisesera 6 copii si a venit doar unul. PLus ca nu luam niciun ban, desi ele erau platite de parinti. Dar asta e! Am ales asa crezand ca ma vor ajuta sa imi promovez cartile, munca,povestile personalizate. Nu a fost asa! Dar poate unde sunt foarte obosita, sleita de puteri si tot mai anemica, nu mai am rabdare cu oamenii si am impresia ca sunt nedreptatita!
1 iunie a fost o zi agitata in oras,cu multa galagie si agloemratie pretutindeni.
La multi ani, copilarie!

luni, mai 29

Alegeri

Alegerile le facem noi. Uneori din ambitie. Alteori gandite si rasgandite. Adesea neguceat. 
Ce faci cand realizezi ca ai ales gresit? Ca nu esti pe drumul corect? Te intorci? Schimbi macazul,traseul? Daca sunt factori ce te opresc? 
E dificil.
Cand multe lucruri se invartesc in jurul personalitatii tale, e dificil sa schimbi macazul. Dar e bine sa te rogi, sa gandesti pozitiv, sa ceri ajutor. 

Ateliere

Cu drag si bucurie voi sustine ateliere de lectura si scriere creativa. In doua zile in scoli, de 1 iunie la LUDOTECH, Calea Serban Voda, nr. 22-24 ( cu inscriere) pentru copii cu varsta intre 5-8 ani.
Imi e dor de atelierele organizate in tara!
Imi este dor de o carte noua semnata Claudia Groza.
Imi este dor de izbanda.
Imi este dor de mine, cea zambitoare si puternica!

Bookfest ratat

Anul acesta am ratat Bookfestul. Din doua puncte de vedere,pot afirma. Primul, ca mi se spusese ca imi va iesi o carte si voi avea lansare la targ, al doilea ca imi lasasem acest "vis" pentru weekend. Din pacate (sau toate au rostul lor) am facaut o criza biliara care m-a tintuit in casa. De abia am reusit sa le pregatesc gemenilor mancarea, sa ma ridic sa ii schimb.
Imi pare rau! Am sufletul trist pentru ca planuisem sa le cumpar lor carti pentru varsta lor. Mai ales ca se apropie 1 iunie. Insa, tot le voi cumpara. NU asa multe, caci la rag aveau ceva reduceri, dar le voi cumpara. 
O saptamana minunata sa aveti!

miercuri, mai 24

Lansare de carte

Dupa muuult timp, am ajuns la o lansare de carte. Este vorba de "Fata din Brooklyn" de Guillaume Musso, de la editura All. 
Este o carte frumoasa, psihologica, politista, de dragoste. 
Lansarea a fost mai mult decat interesanta!
Cartea este foarte frumoasa si captivanta!
V-o recomand!
Ca si mersul la targul de carte Bookfest!
Din pacate eu nu mai am timp sa citesc cat as dori. Am tot primit carti de la diverse edituri (si le sunt profund recunoscatoare), am cumparat carti pentru copii, dar nu reusesc sa le citesc. Cred ca am nevoie de un program foarte strict de ordine si disciplina.

Mancare

Acum o inteleg pe mama cand era suparata ca nu mancam. Ma cuprind o mie de sentimente de vina. Daca nu gatesc bine? Daca nu stiu sa le ofer hrana intr-o forma atractiva? Daca nu am rabdare sa le dau sa manance?
Tot vad mamici care mai de care mai talentate in ale cartilor de bucate! Probabil nu am suficienta rabdare. Nu stiu ce sa zic. M-am amuzat teribil cand l-am vazut pe Horia cum mananca singur ceapa verde. Aseara s-au distrat copios cand le-am dat sa guste inghetata. Horia radea cand simtea gustul de rece. Iar Ana atingea cu degetul si il savura cu o pofta fantastica!
Ana este fan legume. Horia e fan branzeturi. Ii plac si crenvustii, dar nu ii dam. A mancat de tri ori pana acum, dar gata. Am decis sa ii eliminam din alimentatie. 
Sunt avizi de ciorba! Carnea nu prea o agreaza, dar am inteles ca e genetic. Nici eu nu iubesc carnea.
Trebuie sa iau carti de bucate sofisticate pentru copii, scrise de vedete autohtone (Printesa Polinic de la Antena 1 si Tilly Nicolae - de la emisiunea "La bloc" si prezentatoare la Radio Itsy Bitsy) 
Sa avem pofta!

Bucurii

Micutii se joaca tot mai frumos si ma solicita in jocurile lor. Sunt atat de veseli! Ma bucur nespus de mult cand ii vad asa. Imi doresc sa ii cresc frumos, sa le ofer o educatie solida si multe iesiri in natura.
Sunt fericita cand ii vad pasionati de carti! Isi iau cartea lor preferata si o rasfoiesc,citind pe limba lor. 
Saptamana aceasta imi doresc sa ajung la Bookfest si sa le cumpar 2-3 carticele adecvate varstei. Recunosc ca au si rupt cateva carti. Dar am pastrat paginile si le mai admira din cand in cand. Le voi achizitiona carti cartonate, cu sunete si imagini frumoase, poate chiar puzzle. 
Fiecare zambet de-al lor imi da putere. 
Ieri am dormit cu ei vreo trei ore. Cred ca simt cand sunt cu ei in camera. Vad ca ma vor tot mai mult in preajma lor. Ma cauta, ma striga. Vin langa mine in pat dimineata. Sunt adorabili! Parca simt ca ma pregatesc sa ma intorc la scoala din septembrie. 
Acum am realizat cat de important este sa fiu langa ei. M-am implicat in multe proiecte care m-au solicitat foarte mult si am obosit. Ba chiar ma simt epuizata! Uneori am ales asa pentru ca am nevoie sa imi folosesc mintea, dar mai ales nevoia acerba de un ban in plus. 
Sper sa reusesc sa duc la bun sfarsit proiectele, apoi sa am macar o luna de vacanta in care sa calatorim toti 4 foarte mult. 
Zambete si momente de recunostinta!

luni, mai 15

Puzzle cu Tobias





Un puzzle cu 30 lei, ambele cu 50 lei.
Vă aștept comenzile! Sunt doar 10 din fiecare!

Tristă și dezamăgită

În ultimele zile am trăit multe dezamăgiri de la oameni. Încerc să le iau ca atare,să nu mai empatizez cu ele, dar dor și sufletul îmi plânge.

Acum ceva timp, anul trecut una din colege a discutat la una din editurile unde eu scriu de ceva timp (dar povești, nu biologie) să lucreze un manual. Când am întrebat persoana responsabilă de acest proiect, mi-a răspuns că încă se gândesc la oamenii care vor forma echipele de lucru și că mă anunță. Apoi, colega mea (nu am fost colege decât vreo câteva săptămâni deoarece eu am intrat în concediu de creștere copii) mi-a afirmat că ea renunță, că un autor de manuale nu este plătit decât dacă iese câștigător la licitație. I-am propus să lucrăm împreună pentru o altă editură. M-a tot  dus cu vorba că vin azi, că vine săptămâna viitoare să discutăm, să facem planul, să împărțim materia. De fiecare dată apărea câte ceva: ba un herpes, ba o plecare în zorile zilei, etc. Apoi, hoțește mi-a spus că ea lucrează singură la manual. Mi-a provocat o greață, o întristare și o părere de rău că am crezut în ea ca om de bună calitate. Nu regret! E mai bine așa. Dar sunt dezamăgită inclusiv de cea care răspunde de formarea echipei de lucru și are puterea de a decide.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu sunt invidioasă! Cum am precizat lucrez și eu la un manual,plus un caiet de ecologie, plus povești, plus materiale pentru un site personal. Nu mă plâng de lipsa proiectelor. Din contră! Am nevoie de ajutor și de timp pentru a face tot ce îmi doresc! Dar ascunzișul acest de prost gust m-a dezamăgit, m-a rănit, m-a întristat și m-a determinat să fiu rezervată de aceste persoane.

Apoi, am oferit idei unei fete care și-a făcut propria revistă pentru copii. Unele idei originale, altele ușor influențate din materialele pe care le-am lucrat în colaborare cu alți oameni la auxiliare școlare. Când a apărut ultimul număr mi-a spus că una din ideile mele se regăsește în paginile revistei. Azi, am primit revista.  Ideea exista acolo, dar era semnată de o altă doamnă. Când i-am scris, mi-a răspuns că doamna respectivă a concretizat ideea mea și era normal să o semneze. Ufff! Ce oameni! Îmi vine să renunț. Sincer! Mai ales că din septembrie încep și școala, voi fi obosită cu readaptarea, copiii, scrisul meu și proiectele mele personale. 

Apoi, în altă ordine de idei, mă supără remarcile referitoare la mobila din casă și aranjarea obiectelor. Acum ceva timp am postat o poză cu băiețelul meu care se afla în picioare pe scaun. O prietenă de-a soțului, artistă, a comentat: „Mami, când văd scaunele ale mă gândesc la o restaurare”. Eu am înghițit, am răspuns că da, este mobila veche a soacrei și că momentan avem alte priorități (oricum va începe distrugerea de către gemeni - hahaha). 
Sâmbătă seara îmi scrie o prietenă. Măcar a scris în privat. „Când văd perdelele alea așa lungi îmi vine să vin să ți le tai. Așa aveam și eu până acum câteva luni, dar le-am schimbat.” Bine! Gusturile nu se discută și nici nu te poți.... „ușura” în gustul omului. 
Vom face renovări în curând. Momentan sunt atât de prinsă cu atât de multe, încât nu pot să plec la curte la mama cu gemenii și să eliberez apartamentul și nici nu am energia să alerg între cele două zone pentru a ajuta soțul la șmotru. 
Dar fiecare și le știe pe ale lui, iar uneori simt o doză de răutate. 

Zâmbete și bucurii tuturor!

miercuri, mai 10

Apasare

Stres, oboseala, usoara depresie.
Cand nu mai am bani pana saptamana viitoare, si toti care au sa imi dea bani se sustrag simt ca ma apuca disperarea.
Nu mai am chef de nimic, mai ales ca este o perioada in care totul stagneaza. Nimic nu imi mai reusesti. Oamenii ma dezamagesc tot mai mult. Cand au nevoie si eu zic DA in secunda doi sunt cea mai buna, apoi, adio. Doare enorm acest comportament. Dar indur si cu Dumnezeu inainte. 
Am momente in care sunt cuprinsa de teama. O teama uriasa, ca o caracatita care ma sugruma. O teama ca nu pot sa imi duc visele, proiectele pe drum cel bun. O teama ca nu stiu sa iau decizia corecta. 
Am nevoie de incredere in mine mai mult ca niciodata. Imi tot repet ca aceasta nu o primesc de la oameni, mai ales ca foarte mult s-au instrainat, s-au racit. Inteleg. Timpul alearga pentru toti cu viteza. 
Ma dor promisiunile nerespectate! 
Ma dor ascunzisurile!
Ma doare hotia!
Ma doare nedreptatea!
Ma doare falsitatea oamenilor!
Dar nu mai spun nimic. Fiecare este cum este! 
Toate au timpul lor si farmecul lor!


sâmbătă, mai 6

Gemenii

Micuții mei dau dovadă de multă istețime. Au cântece preferate. Aram-sam-sam, Am o căsuță mică și Dacă vesel se trăiește. Nu știu să vorbească, dar înțeleg totul. Cunosc cântecele și imită gesturile din videoclipurile respective. 
Astăzi Horia m-a uimit când a luat căștile de pe masă și le-a dus la ureche. Știa foarte bine ce sunt. La fel a făcut săptămâna trecută cu o pereche de ochelari de soare pe care i-a pus pe cap, idem tatăl său. Au început să imite, așa că trebuie să avem grijă la gesturi și cuvinte (noroc că noi vorbim frumos, fără cuvinte deocheate). 
Ana este pe zi ce trece mai frumoasă, mai iesteață, mai sociabilă, foarte atentă în jurul ei. Îi plac pisicile extraordinar de mult (la fel de mult eu le ignor - hahaha). Când ieșim afară primul lucru pe care ăl face este de a căuta pisici pe sub mașini. Spre disperarea mea! (Și Horia iubește pisicile).
I-am învățat să coloreze (vorba vine) spre disperarea soțului care îmi spune mereu: „Nici nu știu să vorbească și tu îi pui să coloreze?” Eu sunt mai libertină în educație și îi las să încerce și ce este peste vârsta lor. Mai ales că ei cer când mă văd pe mine că scriu, că citesc, vor să testeze și ei. Sper să aibă această deschidere, curiozitate și dorință de a încerca mereu ceva nou. 
Îmi place la ei că sunt descurcăreți. Găsesc soluții pentru orice: de la a se cățăra undeva unde nu au voie până la a glisa ecranului telefonului pe care îl sustrag cu mare ușurință când este pus la încărcat. Cel puțin Ana are o dexteritate la a manevra telefonul ce nu am văzut. Cu un singur deget și o eleganță atât de accentuată! :))) Horia vorbește la telefon ca un mare afacerist! Sunt foarte simpatici!
Uneori nici nu îmi a crede că sunt mama lor. Simt că am responsabilitatea de a-i face OAMENI, dar parcă aș fi o soră mai mare, dornică de joacă. Aceasta este partea care îmi place cel mai mult. Când se enervează soțul îmi spune că pentru mine totul este o joacă! :)))) Adevărul că sunt cam zăpăcită. Să vă explic! Ei seară au chef de joacă! Dacă ar fi după ei ar sta până la 12 noaptea să ne jucăm. Când îi punem la somn, ei se mai sucesc, mai râd, poate poate îi mai lăsăm puțin. Iar eu, încep să îi pup, să îi gâdil, să mă strâmb și ei râd cu o poftă fantastică. Normal că soțul se enervează când tot efortul lui de a-l adormi pe unul dintre ei s-a dus pe apa sâmbetei. Așa mamă sunt! :))) 
Zâmbete și poftă de joacă!

Dor de acasă

Mă simt atât de norocoasă! 
Simt cum Cineva este mereu lângă mine și îmi ascultă rugile, gândurile. Știam că va ploua în weekend. Aseară soțul îmi promisese că indiferent de vreme mergem la curte, la „fetele mele”. Planurile s-au schimbat în zori, când stare lui de sănătate nu i-a permis să conducă ( eu nereușind să îmi schimb permisul pe noul nume nici în ziua de azi. Miercuri am fost la circa financiară pentru a face demersurile necesare, unde am plătit și amendă pentru întârzierea schimbării numelui. Legal este ca în termen de 15 zile să îți schimbi toate actele. Atunci aveam permisul suspendat și eram și însărcinată, așa că am motive pentru a fi înțeleasă de către cine dorește.). După ce am fost la poștă să îmi iau o recomandată și am făcut și cumpărături,mi-am hrănit copiii, i-am adormit și am plecat singură la fete. Îmi era dor să merg pe străzile copilăriei. Îmi era dor să observ casele, schimbările, oamenii.
Am stat o oră în curte, la aer. Îmi era un dor imens. Când eram acasă, nu apreciam acest aspect și stăteam mult în casă, citind sau butonând tastele calculatorului.
Și acum fac la fel! Noroc cu micuții mei care mă „obligă” să ies afară la joacă. Deși soțul iese cu Horia și eu rămân cu Ana, pe care uneori o privez de această bucurie sau o scot în parcul din spatele blocului foarte puțin. Am rămas în urmă cu toate! De călcat nu mai cald demult decât ce ne este necesar! Poveștile personalizate sunt întârziate cu mult. Geamurile nespălate din martie, iar perdelele de anul trecut. 
Sunt epuizată! De abia mă trezesc dimineața. De ziua mea am dormit buștean. Soțul a luat-o pe Ana și a stat cu ea prin bucătărie și dormitorul de joacă (momentan), iar eu cu Horia (care îmi seamănă și la capitolul somn) am dormit până la nouă și un sfert. După ce am venit de la atelierul de lectură, aveam o stare groaznică provocată de o migrenă ucigătoare. Silviu a ieșit cu Horia, iar eu am dormit cu Ana, vreo oră. 
Îmi doresc măcar o zi să îmi știu copiii în siguranță cu cineva, iar noi (eu și soțul) să dormiiiiim! Tot nu ne-ar ajunge, dar am aprecia gestul! Hahaha!
Mi-am încărcat bateriile cu aer de curte și energie de acasă! 
Să fie bine pentru toată lumea!
Doamne ajută!

40 de ani pe 5 mai

Iată-mă trecând fără prea multă pregătire și de acest hop! Schimbare de prefix! Fără emoții, fără bilanț, fără vaiete și privit în oglindă. Grizonată sunt oricum de la 20 de ani! Așa că, port cu mândrie fire albe de înțelepciune în podoaba capilară. 
Am avut grijă să scriu o scrisoare de mulțumire către Dumnezeu pentru tot ce am, pentru ceea ce sunt (o femeie cu bune și cu rele, dar cu multe proiecte și ambiții), pentru fiecare clipă, pentru oamenii din viața mea (inclusiv cei invidioși care îmi dau voința de a reuși în toate). 
Am primit mesaje și urări de la oameni pe care nu îi cunosc, de la oameni pe care i-am făcut să sufere dar ei mi-au rămas alături arătându-mi ce înseamnă omenia și bunătatea, de la foști elevi. 
Am primit prima floare de la băiețelul meu! 
Zâmbetele lor, dar și ale oamenilor, îmi umplu sufletul de bucurie și speranță. 
Mulțumesc tuturor! 
Gânduri bune, rugi ascultate, bucurii și milioane de zâmbete! 

luni, mai 1

Proiecte dragi

Un interviu acordat cu mare bucurie unei mămici minunate, extrem de educate și de dedicată copiilor ei. 
Interviul se poate citi AICI.

Diverse

Și au trecut atâtea zile... cu bune și cu mai puțin bune. Oboseală accentuată. Scris. Spaimă. Horia s-a înecat cu biscuite și am tras o sperietură cumplită. Nu am mai avut timp să citesc nimic. Doar câteva articole pe bloguri de mame. 
Lucrez intens la proiecte dragi.
Acum vine septembrie și mă întorc la școală. 
Nu știu dacă să merg la titularizare sau să zic pas anul acesta. Nu știu dacă pot să învăț. 
Dezamăgiri din partea unor oameni. Bucurii și încurajări din partea unor necunoscuți... și tot așa înainte, cu bune și cu mai puțin bune.
Mulțumesc Doamne pentru sănătate!

joi, aprilie 20

Alt interviu cu mine pe un blog de mămică

Un alt interviu cu mine pe un blog al unei mămici de doi copii frumoși.

Îl puteți lectura AICI.

Mulțumescmult, Raluca Bădiță.

INTERVIU CU MINE

Am acordat un interviu unei mămici care a crezut în mine și mi-a oferit șansa să organizez ateliere la sediul unde lucra. 
Acum, are o librărie online, cu produse bine alese. V-o recomand din suflet, dragi părinți și bunici!

Interviul poate fi citit aici.

Mulțumesc mult!
Sunt recunoscătoare pentru tot ce am, pentru modul în care am evoluat! 

Talente și joacă

Gemenii au început să improvizeze bine de tot! Își pun diferite obiecte ( păturica, fața de pernă) pe spate sau în cap și se costumează. Apoi se admiră și râd.
Sunt adorabili! 
Nah! M-am lăudat și eu!

miercuri, aprilie 19

Micuții mei

Citesc mereu bloguri ale părintilor care își lauda copiii! Da! E normal! Pentru fiecare copilul sau este cel mai ce.
Uneori gandesc sa scriu despre ei, despre tot ce fac, despre veselia lor. Am tot articolul in gand, insa, cand ma asez sa il scriu, dispare precum un fum. Nu stiu de ce! Poate nu trebuie sa scriu despre ei. Sunt foarte isteti, foarte inventivi, descurcareti si curajosi. Vorbesc mult pe limba lor. Spun mama, tata, papa, caca in sensul de murdar. 
Aseara s-au jucat de-a v-ati ascunselea si au ras cu o pofta fantastica. Sotul meu spunea ca dupa ras vine si plans. Intr-adevar, Horia a aruncat biberonul, a sarit tetina si a curs laptele. Am tipat la el (oboseala, sacaiala sotului ca le dau cereale seara si tot felul de chestii) si a inceput sa planga. Doamne! Cand se uita la mine, cu ochii lui verzi - cenusii, simt ca ma topesc! Nu suporta sa fiu suparata pe el! Vine mereu sa il iau in brate! Este extrem de iubaret!
Ana este vesela, foarte independenta si curajoasa-baietoasa! Adora sa fie schimbata! Deci este si cocheta. 
Le-am cumparat minge si parca le-am adus Luna de pe cer.
Sunt adorabili si ma simt atat de responsabila! Vreau sa fac ceva mai mult pentru a le asigura un viitor bun, o educatie solida, dar si sa pot petrece timp de calitate cu ei. 
Este atat de frumos sa fii mama, sa fii parinte! Dar este nevoie de multa rabdare, credinta, putere si intelepciune (pentru a nu creste copii rasfatati). Uneori gresesc si ma simt atat de vinovata! Alteori ii las pe jos si eu stau in pat (din cauza durerilor cumplite de coloana) si ma simt la fel de vinovata!
Dar sper sa gasesc echilibrul pentru o viata minunata!
Doamne ajuta si rugi ascultate tuturor!

luni, aprilie 17

Pastele nostru

Hristos a Inviat!

Tati a fost sa ia lumina, mama a adormit bustean. 

Ne-am bucurat enorm de mult ca vremea a tinut cu noi si am mers la curte, la bunica. Verisoara noastra, Miruna, ne-a lasat sa ne jucam cu jucariile ei, sa sarim in trambulina. Ana a dormit in carucior, la aer. Horia a reusit sa se adapteze si a dormit in casa, vreo ora. A fost frumos! Clipe frumoase petrecute alaturi de cei dragi!
Am imbracat hainute noi si a venit iepurasul!

Sanatate si rugaciuni ascultate tuturor!

vineri, aprilie 14

Incercari

Ieri, joia mare, am mers cu Ana la o editura sa imi iau banii. Anuntasem ca ajung intr-o ora si jumatate, tocmai pentru a evita timpul pierdut acolo. Normal ca nu a fost asa! Am asteptat sa se finalizeze o convorbire telefonica. Apoi am asteptat sa se scrie contractul. Ana se plictisese. Ii era foame si se apropia ora de somn. Mi s-a intins un plic cu bani. Mi s-a spus: "Numara-i!" Am raspuns: " Am incredere!", am indoit plicul si am plecat. Pe seara i-am numarat. Nu o data! De patru ori! Apoi i-am dat si sotului, care lucreaza cu bani. Da. Numarasem bine. Si... lipseau 200 lei. Nu 20, 200! Am anuntat, crezand ca vor recunoaste! NU s-a intamplat! Lor le-a iesit bine casa! Asta e! Vina este 100% a mea. Increderea in oameni, faptul ca nu imi apreciez munca si ca sunt prea buna cu niste oameni care nu au putut accepta ca am fata umflata si nu pot lucra isi spun cuvantul.
Acum... sunt foarte dezorientata! 
Sincer, nu prea vreau sa mai lucrez cu ei. Ma simt pacalita, umilita, folosita! 
Ar trebui sa mai lucrez la acest proiect inca o luna jumatate. Pana la finalul scolii! 
Voi ce m-ati sfatui sa fac?
Nu e vorba de bani, desi 200 pentru noi inseamna mult. Am doi copii care au nevoie de multe. Numai o cutie cu lapte este 57 de lei. Este vorba de atitudine. De respectul fata de mine. Faptul ca ma trateaza ca pe o sclava care trebuie sa le promoveze cartile. NU stiu ce sa fac! Ma mai gandesc pe perioada vacantei! Clar asta s-a intamplat cu un scop! Voiam sa renunt din momentul in care nu m-au inteles ca am probleme de sanatate. 
SARBATORI FERICITE, CU LINISTE SI ARMONIE!

marți, aprilie 4

Autografe

Cu toate că ziua mea a început foarte urât. Am printat o poveste personalizată. Doamna de la xerox s-a grăbit sau nu calculatorul nu este compatibil cu stickul meu, cert este că a ieșit groaznic. Fragmente lipsă, pagini fără chenar. GROAZNIC! Dar i-am plătit. A văzut că mă uit și am spus șoptit: „Dar nu e bine printat!” S-a făcut că nu mă aude. Eram în criză de timp. Am găsit un centru KODAK. Profesionist înseamnă profesionist! Clar! A și costat cei drept, dar asta e!
Am avut un atelier de lectură la o școală. A fost cea mai frumoasă activitate a mea de până acum. Colegele spuseseră copiilor că eu sunt autoarea care are fragmente în manualul de clasa a IV-a.  Copiii mi-au adresat întrebări, mi-au cerut autografe. A fost minunat! O zi foarte reușită!
Sunt recunoscătoare pentru TOT!
Mulțumesc Doamne!

Extracție

După o desfigurare de zile mari, am ajuns la extracție. Nu îmi era teamă. Voiam să scap. Cu toate că am băut cafea (deși îmi fusese interzis pentru a prinde anestezia), totul a decurs minunat și foarte rapid. 

duminică, aprilie 2

Diverse

Uneori cand simt ca mi-e greu, ca nu am curajul sa ies singura cu unul dintre copii (cred ca imi e greu sa aleg de fapt) si ma uit la alte mamici curajoase, puternice, ma simt ingrozitor. Caruciorul dublu este extrem de incomod. Ma doare sufletul cand ii tinem numai in perimetrul blocului. Nici macar la bunica la curte nu ajungem... si sotul meu este foarte comod.... iar eu mi-am pierdut dexteritatea de a conduce. 
Ma simt ingrozitor! Simt ca am decazut enorm! :(
Sufar tot mai mult. Vreau ca micutii mei sa socializeze, sa iasa in natura. 

marți, martie 28

Carti pentru copii

Am o pasiune nebuna!
Iubesc cartile, dar in special cele pentru copii. Am numeroase carti pe care le-am cumparat inainte sa devin matusa si mama. Nici nu le-am luat din casa parinteasca.
Acum, nu ma pot abtine. E ca un drog! Comand mereu carti pentru copii. In primul rand pentru ca si scriu pentru copii si e important sa fiu documentata, dar si sa ajut scriitorii de literatura pentru copii. Pe multi ii recomand mai departe pe unde mai am si eu trecere. Daca ar face cineva si pentru mine asta! :)
Sper ca biblioteca ce ia nastere sa fie folosita si rasfolosita de catre micutii mei!
De abia astept sa le fac camera lor in vara!
Doamne ajuta-ne!

Buburuze

Buburuzele mele sunt foarte veseli, jucausi si tot mai isteti! Ma inteleg. Stiu ca trebuie sa ii schimb si sa ii spal. Se indreapta singuri spre baie. Ana "citeste" in fiecare dimineata. Horia are si el momentele lui de lectura. Ne jucam foarte mult impreuna. Chiar daca mai plec sau scriu in timpul zilei le ofer atentie. Spun STOP si gata! Sunt a lor! 
Imi doresc sa fie ZEN, sa fie sanatosi, puternici, altruisti si buni. Dar sa nu se lase umiliti si calcati in picioare de niste neica Nimeni.
Sincer, imi doresc sa pot lucra de acasa (sper sa gasesc acea posibilitate, raspunsul corect) si sa ma ocup foarte mult de educatia lor. Sa ii duc la spectacole. Sa citim. Sa calatorim mult. Sa luam cursuri de pictura si de muzica. Sa facem sport. Sa avem o viata frumoasa, echilibrata, minunata!
Dumnezeu ne va asculta rugaciunile cu siguranta!

Lecturi

Promovez cartile editurii Booklet Fiction cu mare bucurie in scoli. Ador ca exista copii care citesc. Unii citesc foarte mult si asta se vede de la o posta. Oferta de carti pentru copii este mare. Parintii sunt bombardati cu oferte. Copiii sunt stresati cu multe cerinte. Este greu! 
M-am dezobisnuit de harmalaie! Ma oboseste obraznicia si lipsa educatiei de acasa. Apreciez rabdarea invatatoarelor!
Imi place cand vad copii care "ma plac". Nu mi-am pierdut lipiciul la copii! Ii ador! De as avea posibilitatea mi-as face o casa mare unde sa aduc multi copii si sa ma ocup de educatia lor: scolara, dar si educatie pentru viata (gradinarit, crosetat/tricotat, gatit, scriere creativa, etc.). Cine stie ce va fi!?

duminică, martie 19

Din una in alta

Dupa o criza biliara cum de mult nu mai avusesem, iata-ma cu o noua freza si culoare de par, dar si cu partea dreapta super umflata. 
Dupa zvarcoliri si dureri cumplite, am cautat in miez de noapte cabinete stomatologice non stop. Am gasit unul foarte aproape. Eram decisa ca azi sa le calc pragul! Dar... m-am trezit foarte umflata. Nici nu pot tine gura deschisa. 
Asa ca am trecut pe antibiotic!

vineri, martie 17

Vesti bune

Un manuscris predat acum vreo 4-5 ani, ale caror drepturi de autor le-am si mancat (hahaha) va aparea curand. Lansarea va fi la Targul de carte Bookfest. 
Este vorba despre un detectiv Curios si intamplarile sale. Povestile sunt scurte, pornite de la curiozitati. Grafica este foarte frumoasa! De abia astept sa o rasfoiesc si mai ales, sa ajunga la copiii isteti si curiosi!
Multumesc, editura Nomina!

Neglijenta... DOARE!

Eram insarcinata si mi s-a lucrat la o masea. Nu am mai putut ajunge ca lucrarea sa fie finalizata. Am nascut si timpul a capatat alte valori. Nu am mai ajuns la stomatolg! Maseaua este compromisa, dar caria a plecat spe celelalte. Acum, au inceput sa doara toate. Iar asta imi da dureri ingrozitoare de cap. Plus stresul ca am acceptat multe proiecte (toate dragi. recunosc), la care se adauga cele de suflet si planurile mele, plus treburile gospodaresti de care am uitat, plus micutii mei care ma solicita la joaca si la rasfat.... toate au culminat cu o criza biliara ingrozitoare, cum de mult nu am mai indurat. 
E groaznic sa zaci! E groaznic sa nu poti sta in picioare sa iti hranesti copiii! E groaznic sa nu ii poti schimba ca ai stare de voma si trebuie sa stai langa scaunul de WC.
Spe sa gasesc curajul de a merge la stomatolog! Nu mai tine! Durerea merge din aproape in aproape. 

luni, martie 13

Creștem

Îmi privesc copiii și îmi vine să îi sărut non-stop. Sunt atât de simpatici. Ana își dă scoate bluzele pe cap, dar uită să scoată și mânuțele. Horia profită de situație și îi bagă degetele în gură și în nas. Este minunat să observ acest proces al devenirii din pui de om, OM MARE. Câtă inocență este în noi la început! Cât de frumoși, de veseli și de buni suntem! Privesc la copii în parc și realizez (mai mult ca niciodată) că noi, adulții, părinții stricăm copiii sau educăm OAMENI de proastă calitate. 
Uneori, micuții mă surprind prin găsirea unor soluții rapide și corecte la unele probleme, unde eu mă scarpin cu dreapta pe partea stângă. Rămân cu gura căscată de emoție, de uimire, dar și de fericire.
O vecină îmi spunea zilele trecute că sunt o mamă fericită. DA! SUNT! RECUNOSC și MULȚUMESC ZI DE ZI PENTRU ASTA!
Micuții sunt sănătoși. Au mers de la 9 luni și jumătate și au mers singuri. Nu m-am cocoșat să mă țin după ei. Înțeleg tot ce le spun. Hahaha! Chiar și le explic că nu e voie acolo, că se pot lovi, îmi fac cu mâna semnul de nu, apoi mă privesc și fac lucrul respectiv. Îmi spun din privire: „Chiar nu e voie? Serios? Dar ce se poate întâmpla?” Deși s-au lovit de multe ori, s-au ridicat și și-au văzut de treabă. Când nu se joacă împreună, fiecare își ia obiectele preferate și improvizează. Când simt nevoie de răsfăț, de dragoste, de atenție, întind brațele și își cer drepturile. 
Au zile când mănâncă foarte bine, zile când mănâncă mai puțin, dar sunt bine. 
Ador când vorbesc pe limba lor. Parcă ar fi japonezo- arabă. Hahahaha! Sunt foarte vocali și expresivi! 
Iubesc fiecare zâmbet, fiecare strâmbătură, fiecare cățărătură și fiecare alergare în brațele mele.

duminică, martie 5

Gemenii

Au crescut frumos si sunt foarte mandra de ei! Sunt frumosi, isteti si foarte jucausi, precum si sociabili. Amandoi adora toboganul si au curajul de a se aventura singuri. 
Ana vorbeste muuuult pe limba ei, dar este foarte simpatica. Horia a invatat sa se urce in pat si in fotolii, asa ca, linistea noastra s-a cam risipit.
Ma bucur zi de zi de ei. Ma simt vinovata cand ma iau cu scrisul si alte proiecte si sunt nevoita sa plec cateva ore (niciodata mai mult de 5 ore) sau sa ii las singuri in patut sau prin casa. Dar pe de alta parte sunt fericita ca vor deveni independenti, pregatiti pentru cresa si descurcareti.
Va doresc zambete si milioane de bucurii marunte!

joi, martie 2

Lectura si plans

Am avut atelier de lectura la o scoala de apoape de casa. Nu s-a putut o ora una dupa alta, asa ca am fost nevoita sa fac doua drumuri. Horia nu isi facuse somnul, si a inceput sa planga. Un pland din acela de ti se rupe sufletul. L-am lasat, dar cat? L-am luat in brate, am incercat sa il linistesc ducandu-l la geam. Sotul a inceput sa imi reproseze ca eu il rasfat si ca nu ma vede bine, ca nu e ok cum ma port cu el.
Oare intelege de acum daca ii explic ca nu e voie, ca nu e bine, ca totul are o rezolvare? 
Adevarul este ca am si foarte multe pe cap: proiecte, idei, ganduri, responsabilitati. Uneori ii las sa faca "ce vor", dar fara a le dauna, in ideea de a descoperi. Daca se lovesc usor, oare invata ca nu e bine sa atinga sau sa arunce un obiect? Exemple... :(
Am sufletul impartit in mii de dureri, de intensitatii diferite! 
Ma voi ruga sa gasesc raspunsurile corecte!
E greu! Cand totul sta pe umerii tai, e dificil sa iei numai decizii corecte pentru toti!

miercuri, martie 1

1 Martie

A sosit primăvara!
La mulți ani minunați și senini tuturor fetelor și femeilor! 
Să credeți în visele voastre și să mulțumiți pentru toate!
....
Pentru mine zilele sunt tot mai grele, mai epuizante și parcă nu se văd rezultatele. Sunt tristă, dezamăgită și apatică. Am mintea ocupată cu multe, prea multe. Mă simt responsabilă și parcă neputincioasă în ceea ce ține de creșterea micuților. Parcă nu fac suficient. Parcă nu stau cu ei suficient la aer. Parcă nu mă joc cu ei cât ar trebui. Parcă nu le dau să mănânce cât ar trebui. Nu știu! Îmi e greu și mă simt obosită, nemulțumită de mine, și foarte singură, neputincioasă în toate. 

luni, februarie 27

Usor dezamagita

Uneori, cand oamenii au nevoie de mine, ma cauta insistent. Enervant de insistent. Insa, cand trimit un mesaj de bun simt, despre "ce faci? esti bine?" nu primesc raspuns. Fiecare isi vede interesul. E TRIST si FOARTE DEZAMGITOR!
Imi doresc sa traiesc ziua in care sa nu imi mai pese pur si simplu de oameni fara valoare.
Am atatea lucruri frumoase de facut, atatia oameni de auzit sau pur si simplu sa citesc si sa scriu, sa ma joc si sa ma plimb!

A fi mama

Ieri am fost plecata in timp ce puii mei dormeam. La intoarcere, cand imi ies inainte e o senzatie minunata! Ma simt mai mult decat fericita! E o senzatie de IUBIRE NECONDITIONATA!
Sunt tot mai haiosi! Au o personalitate puternica amandoi. Ana tanjeste sa o iau in brate. Horia este un iubaret! Stiu de joaca. Se joaca amandoi, dar si cu noi. Oricat ar fi de obositi, daca au musafiri se joaca. Sunt gazde bune. 

joi, februarie 23

Ora de lectura cu editura Booklet

Iubesc cartile! Repet la infinit.
Am primit cartile editurii Booklet Fiction. Spre rusinea mea nu am reusit sa lecturez tot. Merg in scoli si copiii citesc fragmente din carti, apoi discutam despre ele. Imi place proiectul. Sunt MINUNATE cartile traduse la aceasta editura.
Titluri:

Mondragom - Marea Incercare
Vanatorii de fantome 
Penny Pepper - Totu-i sub control!
Micul faraon si scarabeul de aur
Milioane
Theodora Tenpenny si tabloul pierdut
Inima de samurai

Vi le recomand!

duminică, februarie 19

Rici Arici

Rici Arici este un proiect nou si foarte drag sufletului meu.



Poveste cu și pentru Rici Arici
de Claudia Lazăr

Într-o seară de aprilie, o buburuza roșie s-a întâlnit întâmplător cu un arici. Nimeni altul decât eroul revistei Rici Arici.
- Bună ariciule! 
- Bună Rita Gargarita.
- Îmi plac țepii tăi! Te fac interesant! Sunt otrăvitori?
- Nuuu! Am între 5000-7000 de țepi. Sunt goi pe interior și nu elimină otravă ca la porcul spinos, rosti amuzat și rușinat ariciul.
- Pot sta pe labutele tale?
-Sigur! răspunse amuzat Rici Arici.
- Tu ai copii? continuă Rita Gargarita cu întrebările.
- În primăvara aceasta îmi găsesc o parteneră și vom face copii.
- Ai mulți prieteni?
- Daaa! Foarte mulți! De când am devenit personaj într-o revistă pentru copii, în fiecare oră mai primesc câte o cerere de prietenie! Din cele mai vechi timpuri aricii au fost iubiți de copii, de oameni. În unele țări suntem chiar animale de companie și putem trăi în captivitate chiar și 16 ani!
- Off! Vreau și eu să îți fiu prietenă! Te rooog! Murmură prelung buburuza.
- Bineînțeles! Negreșit! exclamat ferm Rici Arici.
Cei doi prieteni se joacă mereu împreună.

Poezie
Buburaza e poștaș,
Vești aduce lui Rici Arici
De la un șoricel poznas,
Precum și mii de copii voinici.
-)