Poveste trista...

O vacanta. Ea eleva clasa a VII-a. O fetita draguta, cu ochi mari si buze carnoase. Unchiul ei vine sa o ia in vizita. Toate bune si frumoase. Nu era prima vacanta petrecuta acolo. Ajunsa la destinatie, observa ca matusa nu era acasa. Dar, nicio problema. I se spune ca vine a doua zi.

Seara coboara peste oras. Lumea merge la culcare. Spre dimineata, unchiul se cuibareste langa nepoata. Incepe sa o mangaie insistent. Ea se sperie. El ii spune ca nu se intampla nimic. Ea tremura. El pleaca la servici.

Din acel moment, fetita a capatat teama de barbati. Nu ii uraste... Stie ca nu toti sunt la fel.

Timpul a trecut. Fetita a devenit femeie. Frumusica. Admirata si placuta de barbati. Cand se trecea de faza cu sarutatul si se ajungea la mangaieri, femeia spunea ca nu sunt compatibili, iar povestea se termina. A suferit ea, au suferit cei care au fost respinsi. Uneori, acestia, cereau informatii sa se indrepte, de dragul ei. Ea, dura, spunea: "Nu ai cum! Nu ne potrivim."

Femeia si-a canalizat energia pe partea profesionala. A invatat sa isi foloseasca puterea de seductie intr-atat incat sa-i fie bine.

Inca nu si-a pierdut speranta. Stie ca va veni o zi, in care va intalni un barbat bland si vesel, care o va intelege si o va iubi pana la adanci batraneti. Si vor trai fericiti...

Azi, Sfantul Stefan

Dimineata... 27 decembrie... Sfantul Stefan.

Mama imi spune ca nu e curent... bun asa. Lenevesc in pat... e duminica, e sarbatoare, mi-e somn.

Intr-un final, ma ridic, ma spal, imi fac ceva cald de baut... e rece in casa... brrr. Trimit sms-uri cu urari si privesc pe geam. Ploua...

Trebuie sa ajung la botezul unei fetite, Natalia Stefania. Devin nervoasa... nu am curent... cu ce ma imbrac? Trebuie sa gasesc ceva care nu necesita calcare. In fine... ma imbrac... ploua... e frig... asa m-as baga din nou sub plapuma... dar, hai. Curaj gaina!

Ajung la biserica. Mamica - prietena din liceu - se bucura ca am ajuns. Fetita cea mare, de 4 ani, ma intreaba cine sunt. Mama ei ii spune: "E Claudia, a fost la noi, iti amintesti?" Ii trimit pupici. Imi inapoiaza pupicii. La final, vine langa mine si imi spune ca are pauza la gradinita si ca ma pot duce la ea. Ii promit ca voi veni. Ador copiii... si ei pe mine.

Prietena mea imi spune Claudelu... Offf... ea are doi copii, iar eu inca sunt rasfatata. Nu prea sunt in apele mele. Ajung la Unirea... la Diverta, caut o jucarie pentru un baietel de 3 ani jumatate. Merg la o petrecere - intre colegii de la cursul de scriere - primesc cadouri de la Mos (tot am primit zilele astea, clar sunt o fata cuminte), dar... simt ca nu pot fi in forma, asa ca, decid sa plec dupa vreo doua ore.

In drum spre casa, in autobuz, un domn putin ametit de vaporii lui Bachus, ma intreaba ce statie este. Desi mi-e teama (sau nu-mi plac, nu stiu exact ce este) de barbatii beti, ii raspund. Imi multumeste, imi ureaza La multi ani si Craciun Fericit si imi spune sa-mi las frumusetea acasa. Ha ha ha. Clar nu ma vede bine!

Ma pregatesc de o lectura serioasa: "Deconjind ceapa" de Grunter Grass (literatura germana - un alt cadou de la Mos).

Seara frumoasa...