O zi cu bucurii, dar si o usoara tristete, ingandurare, introspectie. Cat de grav e? Pana unde? Chiar conteaza parerile celorlalti? In fine... viata mi-a aratat ca primesc raspunsurile cand sunt pregatita.
Atelier cu avioane... copii isteti.... oameni dragi.
Mama a stat cu micutii. Ana a fost cuminte si a dormit. Horia s-a jucat! Am emotii cand plec de langa ei. Imi e teama ca vor plange si nimeni altcineva nu stie sa ii linisteasca. Paranoia de mama! Stiu sigur ca am emotii in zadar!
In rest, emotii cu pregatirile de botez si de nunta! Dar toate se vor aseza cu calm si rabdare. Insa, tot apar pentru cateva minute si emotiile.
Oricum imi doresc ceva simplu, modest, fara pampoane si zorzoane. Sper sa reusesc sa organizez si sa fie bine.
