Fericirea

Zâmbetul se agaţă avid
De colţul sufletului zdrenţuit de dor.

Începe o ploaie rece de puncte.
Îmi doresc semne de exclamare.
De departe mă ţinteşte un semn de întrebare:
-Până când?

- Curând...
Deschid palma. Zâmbesc. O închid.
Cheia magică se află la mine. Fericirea are chipul tău.