Nu mai calatorisem cu trenul de anul trecut. Imi era dor, recunosc. Promisesem ca ajung la Ploiesti. Asa ca, intr-o fuga continua... am ajuns de la scoala, m-am schimbat si directia gara. Coada la bilete. Atunci amrealizat ca este vineri si lumea se duce acasa. Foarte aglomerat trenul. O doamna isi pusese pe scaunul de alaturi geanta asteptand pe cineva, dar cand m-a vazut (probabil paream foarte lesinata dupa cat mancasem desi erau orele16.30) m-a intrebat daca vreau sa stau. Si am avut loc.
La gara m-au asteptat niste oameni deosebiti, tineri si frumosi, care au facut o nunta ca in povesti. Cum i-am cunoscut? La un curs de scriere creativa, obtinut in urma inscrierii la un concurs literar Addlitera. Profesoara ne-a fost scriitoarea Monica Ramirez. Dar sa revin la acesti tineri.
M-au condus la AFI Palace Ploiesti, unde aveam de discutat despre un atelier pentru copii. A fost frumos! :)
Dupa ce am terminat, eu voiam sa ma lase la gara si ei sa isi vada de treburile lor, mai ales ca Sergiu, sotul Andreei face naveta Bucuresti -Ploiesti. Nuuuu! S-au incapatanat sa imi ofere de mancat si de baut.
Andreea s-a oferit sa ma ajute cu materialele pentru atelier. Oauuu... ! Minunat! Senzational! Sfantul Nicolae era cu noi... si ma ajuta sa imi implinesc vise. :)
Uneori raman uimita sa descopar ca oameni pe care i-am intalnit fugitiv sunt atat de deschisi, saritori si buni. :)
Andreea si Sergiu se inteleg din priviri... isi ghicesc gandurile... sunt adorabili! Le doresc sanatate si multa intelegere, fericire, prosperitate. :)
Zambete su bucurii.
La intoarcere, nu vedea unde erau placutele cu cifrele liniilor de la calea ferata. Eu pe peron, controlorul pe alt peron.
- Trenul pentru Bucuresti la ce linie este?
- Acesta este... bine, daca vreti sa mergeti cu acesta.
- Multumesc mult. Cobor scarile subterane si dau nas in nas cu un alt domn de la CFR.
Ii arat biletul si imi spune ca trenul era cel indicat de coleg.
Hahaha... aventuri in gari..... :)