Am finalizat romanul "Anotimpuri"....
Cutremurator.... realist... minunat....
Mi-a placut si notez cateva randuri:
"Am invatat sa nu mai plang pentru nimic. n-ai idee cata incredere mi-a ramas in viata. sunt sigura ca exista o legatura intre toate faptele noastre, de aceea nici nu vrea sa ma impotrivesc vreuneia. Am avut zile intregi in care a trebuit sa stau de vorba cu mine, si m-am gandit ca singurul mijloc de a gasi fericirea este s-o cauti in orice intamplare. "
Anotimpurile deruleaza ca un film mut. Romanul a inceput intr-o zi de martie. Se termina intr-o iarna, cu ninsori abundente.
Viata este o pelicula colorata, pe alocuri presarata cu fragmente alb-negru... atinse de pete, ce pot fi: rautati, invidii, esecuri... apoi un soare jucaus readuce culorile.
Cutremurator.... realist... minunat....
Mi-a placut si notez cateva randuri:
"Am invatat sa nu mai plang pentru nimic. n-ai idee cata incredere mi-a ramas in viata. sunt sigura ca exista o legatura intre toate faptele noastre, de aceea nici nu vrea sa ma impotrivesc vreuneia. Am avut zile intregi in care a trebuit sa stau de vorba cu mine, si m-am gandit ca singurul mijloc de a gasi fericirea este s-o cauti in orice intamplare. "
Anotimpurile deruleaza ca un film mut. Romanul a inceput intr-o zi de martie. Se termina intr-o iarna, cu ninsori abundente.
Viata este o pelicula colorata, pe alocuri presarata cu fragmente alb-negru... atinse de pete, ce pot fi: rautati, invidii, esecuri... apoi un soare jucaus readuce culorile.
