Ganduri si evenimente de duminica

Dupa ce am scris postarea de dimineata, tinandu-mi in frau impletit cu fire de optimism toate lacrimile ce stateau sa se intreaca pe chipul meu obosit, am mancat in familie, alaturi de cativa invitati deosebiti pentru casa noastra. 

Ploaia ne-a adunat in casa, la povesti. :)

 sursa imagine: Librarrum
Mi-am amintit ca am promis unei fetite de 9 ani ca o duc la teatru astazi. Ce teatru? V-am spus si voua! Pacat ca nu mi-ati ascultat sfatul si nu ati venit sa vizionati POVESTEA LUI JESTER. Imi era somn, stiam ca am multe de facut, printre care de predat si o poveste in asta seara, dar ma gandeam ca un copil dezamagit sufera enorm. Asa ca, am intrat rapid sub dus, mi-am spalat sufletul de tristete, m-am aranjat (sora mea mi-a spus la plecare: "esti frumusica, sor!") si am ajuns sa iau copila. Ma astepta. Mi-a sarit in brate, zambind si marturisindu-mi:

- Credeam ca nu mai vii. Te asteptam de la 4!

- Da, era cat pe ce sa nu vin, dar stiam ca nu e frumos sa nu iti tii o promisune.

Povestim noi pe drum despre bunica ei tanara de numai 55 de ani. 

-Parintii tai ce varste au?

-Mama face 29 de ani anul acesta. Tata e mai batran, are 32 de ani.

Mai mai sa ma inec. Mai mai sa plang. Dar asta este viata.

Ajungem la libraria Bastillia. Ne cumparam bilete (eu cumpar repede si "Revista cu povestiri" chiar daca am regretat apoi ca am dat 10 lei pe ea, intr-un moment d emaxima criza financiara pentru mine). Ma intalnesc cu un amic care mi-a ascultat sfatul si si-a adus fiica la teatru. Felicit creatorul lui Jester.

Incepe spectacolul. ESTE DIVIN. Daca aveti ocazia, mergeti sa il urmariti. Eu stiam povestile cu Jester de pe site. Le puteti citi si dvs. Piesa este o combinatie reusita de muzica, poveste, talent. Papusile - Jester si Balaurul - sunt minunate. Am zambit, m-am relaxat... am trait intr-o lume de poveste pentru o ora si mi-am dorit din nou sa fiu copil... dar sa am posibilitatile de acum. Sa  am parinti care sa se implice in educatia mea, sa ma duca la tot felul de activitati,  spectacole, etc.

La final, a fost sesiune de autografe. Jester le-a oferit copiilor desene cu el. 

Am primit un semn de carte - pentru colectia mea atat de draga sufletului meu. 

Micuta mea copila a dorit sa mergem in librarie sa isi cumpere carti. Ea este din provincie. M-a bucurat enorm fericirea ei. Este un copil care iubeste lectura (ieri ii dadusem o carte cu autograf si mi-a spus: "multumesc. colegii mei vor fi invidiosi ca am  carte cu semnatura autoarei"). Alerga de la un raft la altul. Rasfoia cartile si se bucura de ele. 

-Oauu... cate sunt. Nu am vazut niciodata atatea carti. Mie imi place sa citesc, dar nu prea am carti in biblioteca. Parintii mei nu imi citeau cand eram mica. Acum imi place sa citesc. Iubesc cartile. 
Am ajutat-o sa aleaga "Charlie si fabrica de ciocolata".. mi s-a recomandat si mie sa o citesc. :)

I-am inapoiat copila prietenei mele. 
Am "donat" 3 CD-uri cu povestile mele inregistrate pentru Itsy Bitsy unor copii care faceau poze in fata Teatrului National.

In drum spre casa sufletului meu gol, ma gandeam egoist.

"Nu am sa mai ajut pe nimeni. Toti ma gasesc cand au nevoie. Sa le promovez evenimentul X sau Y. Sa fac una sau alta. M-a cautat cineva sa ma intrebe daca sunt bine? Daca am nevoie de ajutor sa-mi promovez cartile? Mi-a spus cineva ca poate discuta la vreo librarie sa le distribui? NUUUUUUUUUUUUUU.... Si, pana cand, ma intreb? Chiar scrie pe fata mea fraiera... sau milioanara?:)"

Suna telefonul. Un prieten. 

- Ce faci Liz?

- Multumec bine. Am fost la un eveniment si merg spre casa. Sunt putin suparata.

- De ce? Ce ai patit?

- Asa, am obosit sa ajut pe toata lumea... sa daruiesc gratis la infinit... si pe mine sa nu ma ajute nimeni.

- Nu mai astepta de la oameni, Liz. Ajuta-te singura.

- Pai asta si fac. Multumesc pentru sfat.

*

Multumesc celor care imi citesc blogul si ma mai incurajeaza din cand in cand cu o vorba buna.  E important pentru mine... insa, am obosit si sunt foarte suparata pe mine... ca permit altora sa ma foloseasca. :)

*

O saptamana minunata tuturor!

Despre mine intr-o zi de pacaleala :)

Am finalizat romanul "Colectionarul" de John Fowles. M-a socat finalul. Ma asteptam la ceva, altfel. Miranda, o femeie frumoasa, indragostita de arta, muzica, un profesor cu 20 de ani mai in varsta, care isi dorea o familie, cu toate ca ii era teama ca nu va mai avea timp pentru pictura, m-a facut sa ma gandesc putin (mai mult) la mine. Relatia femeie- barbat, relatia copil-parinti sunt bine conturate in carte. John Fowles - dupa doua carti citite ("Magicianul", "Colectionarul") - ma face sa ma gandesc de 10 ori la viata mea, la relatiile mele, la rostul meu pe pamant (cu toate ca eu zic ca l-am gasit).

Sunt trista....si nu stiu de ce. De fapt, cauzele sunt mai multe. Probabil ca am obosit si nu-mi ies toate asa cum VREAU. Am invatat insa - cu greu - ca e mai bine asa. Uneori nu poti controla totul. Lucrurile se intampla cu un rost. 

Ieri, un baietel, m-a batut pe umar si mi-a spus: "Doamna, vreau si eu cartea dvs. cu autograf". Am zambit.... si i-am oferit cartea. 

Tobias, a fost citit une fetite dragute, Miruna. :) 

Actrita din trupa FREEZE - super draguta, zambareata si am avut un sentiment de deja-vu alaturi de ea - mi-a spus ca cel mai frumos compliment primit de la un elev din Giurgiu a fost: "Bre, te stiu din Narcisa Salbatica". Ne-am amuzat copios... :)

Anca Bucur, m-a facut sa imi DORESC cu ardoare sa fac miscare (ca de mancat sanatos, mananc - mai putin tonele de ciocolata devorate). Imi voi lucra fiecare grupa de muschi, ca si cum ar fi iubitul meu castigat cu greu. :)) Daca viata tot imi ofera lamai, macar sa fac o SUPER limonada.

Am ratat o invitatie la teatrul ACT al carei titlu este "O grade la Paris".... :) 

Uneori ma cuprinde o teama teribila... asta traiesc si acum. Lacrimi ce imi scalda inima, habar n-am de ce le simt acolo. Uneori mi-e teama de mine... si nu ma plac deloc. Am momente in care as sta inchisa sub pamant, pana as invata sa ma apreciez. :)

Ma simt ca o carpa pe care o poti modela in mii de feluri. Imi doresc o minune, un miracol, putere si curaj, ambitie si dragoste.... :)