Imi place lectura...iubesc maxim aceasta indeletnicire. Ma bucur cand reusesc sa molipsesc oameni cu aceasta indeletnicire, placere, bucurie. Bine, nu imi doresc sa devina snobi... sa citeasca doar ca da bine, doar ca se cere, ca e cool sau sa se dea mari ca vai ce culti si iubitori de cultura sunt ei!
Printre teze,teste si alte obligatii, am reusit sa finalizez cartea "Si muntii au ecou" de Khales Hosseine, autor care a fost tradus in 57 de limbi si vandut in milioane de exemplare. Am mai lecturat de el,"Vanatorii de zmeie", la fel de sensibila si frumos scrisa.
In "Si muntii au ecou" - editura Niculescu - este descrisa o familie de-a lungul a trei generatii... cu bucurii si necazuri, cu probleme si visuri. Conform proverbului "Sangele apa nu se face", asa si in paginile acestei carti se observa simtirea ca lipseste ceva din viata unui personaj...si anume fratele. Dupa 50 de ani se regasesc, insa fratele sufera de Alzheimer, sora Pari, de artroza. Nepoata fratelui ii poarta numele, un fel de resemnarea ca nu fusese atent in copilarie cand sora lui a fost vanduta unei familii instarite, care nu puteau avea copii.
M-a speriat fragmetul in care, se vorbeste despre teama de singuratate, despre alegerea unui sot. (si eu sufar de ambele; nu stiu cum este mai bine: sa fii singura si linistitasau sa risti in alegerea unui sot).
Apoi, am inceput lectura volumului semnat de Carmne Musat Coman "Cum am facut de-am plecat de-acasa" - editura Cununi de Stele... apropos de alegeri ale femeilor. Povestile sunt lacrimogene... dar atat de adevarate... viata este atat de cruda, de dura, este o selectie naturala...
Consider ca este una dintre cele mai bune carti, un adevarat indrumar pentru viata, un pansament pentru suflet... Merita cumparata, lecturata si daruita tuturor femeilor din tara aceasta. De toate varstele...:)
Voi scrie despre alegerile si temerile si neimplinirile mele in postarea urmatoare.
