In ultima perioada, stau si privesc anesteziata la oamenii din jurul meu. Am innebunit cu totii, probabil si eu. Tati care primesc custodia copilului, desi e cam dubios pentru o mama "onorabila". Totul se face in vazul lumii... scandal... ecografia unui bebe... nunti... despartiri... logodne... totul se spala in publicul din fata unei lumi, numita FACEBOOK.
Lovituri pe la spate din partea oamenilor in care ai crezut, alaturi de care ai impartit un fruct... un gand.. un vis. De ce? Mai ales ca drumurile noastre sunt separate... pasiunile asemenea... nu ne mai "leaga" nimic. E socant! A fost un soc din care nu-mi pot reveni.
Imi fac meseria cu drag, pentru ca nu-mi place sa ma prostituez intelectual. Predau si celor care imi spun ca ei nu stiu sa rezolve un exercitiu, dar stiu sa faca SEX. Le explic, calm - nu ma recunosc - ca a face sex nu este o stiinta, ci un instinct....animalic...asa cum este nevoie de a se hrani sau a bea apa. Tace. Nu stiu cat a inteles... dar a tacut... :(
Merg pe drum si ma rog, discut cu Tine Doamne, ca intre buni prieteni. De ce dupa ce predau un proiect la timp, nu mai primesc niciun raspuns? De ce am devenit atat de rai, ciudati, invidiosi, insuportabili?
Unde ne-am pierdut demnitatea? Unde ne-am lasat bunul simt?
Nu pot face nimic... sunt dezgustata... dar nu ma las murdarita si doborata de nesimtirea si rauttatea celor din jurul meu.
Ne degradam pe zi ce trece...
Primesc fotografii de la evenimente importante.... sunt rugata sa preiau proiecte.. sa fac una, alta. Dar cati m-au intrebat daca sunt sanatoasa, daca mi-au trecut durerile de spate.... daca mai traiesc? NIMENI!
