Dimineata tarzie...
Beau un ceai cu lamaie si citesc bloguri ...imi verific mail-ul. Mi se recomanda sa ascult Alexandrina Hristov. Sansa m-a facut sa aflu despre ea, tot de pe un blog, al Simonei Tache si am primit in dar cateva melodii ale ei, pe la sfarsitul lunii martie. Azi, am descoperit ca este nascuta in aceeasi zi cu mine, in luna florilor, in mai. Dar ea, spre deosebire de mine, are "totul". Eu, mai am mult de invatat.
Imi pun 1001 de intrebari....multe raman fara raspuns. Trebuia sa-mi inving pudoarea si sa le adresez atunci cand trebuia. Nu trebuia sa ma opreasca teama de a nu deranja.
Am decupat o parte din sufletul meu si am aruncat-o zeilor. Nu vreau sa mai stiu despre acea bucata a vietii mele. Nu vreau sa stiu ca am fost atat de proasta si mi-am lasat sufletul batjocorit.
Nu mai vreau poezie. Am inteles ca poetii vad doar frumosul creat de Dumnezeu, dar ranesc oamenii. Oare nu stiu ca si acestia sunt tot creatiile Lui?
Inca o lectie invatata. Ca si aceea cu diplomele si cu studiile la Strasbourg si Sorbona...dar in viata de zi cu zi se poarta mai rau ca ciobanii, ca oamenii care n-au citit in viata lor o carte.
Cum spunea cantecul? "Doamne priveste ce a mai ramas din oameni."
