sâmbătă, aprilie 10

Eu şi cărţile




S-a terminat si cursul de scriere… mi-am primit suturile de care aveam nevoie sa ma trezesc la realitate – desi nu mi-am luat nici nasul la purtare, nici picioarele nu le-am indepartat de sol -, sa aflu ca mai am muuuuuuuuuuuuuuuuuult de lucru pana la a invata sa scriu.
Azi am bantuit pirntre rafturile unei librarii. Am gasit cartea “Patru femei, patru povesti” de Aurora Liiceanu si am rasfoit-o. Am gasit povestea Lizei si am tresarit (este prescurtarea numelui meu – Lizica). Am dorit sa o citesc, am tinut-o in maini cateva minute bune. Apoi, am inteles ca iar mi s-ar schimba prioritatile de lectura, asa ca am abandonat-o la locul ei, pe raft. (am simtit tristetea ei… dar in special a eroinei Liza). Am sa merg sa o citesc acolo, in librarie, la botul calului, cum se spune in popor (am innebunit cu expesiile astea; ma fascineaza tot mai mult).
Volumul reuneste patru biografii de femei exemplare, a caror existenta a fost legata de arta si care si-au uimit contemporanii prin originalitate: Coco Chanel (1883-1971), cunoscuta creatoare de moda, Elisaveta Bagreana (1893-1991), poeta din Bulgaria, laureata a Premiului Nobel, Cecilia Cutescu-Storck (1879-1969), pictorita, prima femeie profesor intr-o academie nationala de arte din Europa, si Lee Miller (1907-1977), celebru fotomodel devenit fotograf de razboi. Asadar o frantuzoaica, o bulgaroaica, o romanca si o americana, fiindca tot traim in epoca globalizarii... „Am fost tentata mult sa caut trei femei care sa se defineasca prin viata lor, prin ceea ce au dorit ele nemasurat de mult. Ceva care sa fie ca niste sindroame. Am pornit de la ceea ce sunt – dincolo de geografii, de timp, de sex, de cultura – cele trei mari dorinte ale oamenilor: puterea, iubirea si banii. Desigur ca una dintre aceste trei dorinte este cea mai puternica, dar ea nu le anuleaza pe celelalte, ci doar le face mai palide. Cea mai puternica este dorinta care le-a dominat viata. Si le-am gasit...Putem numi aceste dorinte ale lor dimensiuni ale vietii. Astfel, pe cele trei femei le putem defini, in termeni de dominanta, ca femei unidimensionale. Fara indoiala ca exista si barbati unidimensionali. Am spus ca aceste dorinte sunt dincolo de sex.Dar, discutand acest subiect cu prietena mea Antoaneta Taneva-Nandris, ea a ramas pe ganduri si, dupa un timp, a gasit o a patra dimensiune. Aventura. Adica cazul unei femei – repet ca si un barbat poate face asa ceva – care isi doreste sa aiba mai multe vieti in aceeasi viata. Aceasta femeie nu este insa multidimensionala. Mai degraba viata ei este o suma de fire impletite, ce formeaza un fel de snur.Asa se face ca celor trei femei li s-a alaturat o a patra. In acest fel putem spune ca cele patru vieti sau povesti de viata sunt patru sindroame: al banilor (bogatiei), al iubirii, al puterii si al aventurii.” (Aurora Liiceanu)
Cuprins: • Coco: viata ca legenda, legenda ca viata • Barbati din viata lui Coco Chanel • Liza si fetele bine-crescute. Ce femei admira Liza • Imaginarul masculin al Lizei. Figuri de barbati • Cecilia: un „impreuna” bine gandit • Contradictiile Ceciliei: patima exprimarii si limitele ei • Lee: aventura, o a patra dimensiune • „Eu nu sunt Cenusareasa. Nu-mi pot forta piciorul in pantoful de clestar”
Scrieti… uitati si de ce:
http://www.curteaveche.ro/Noteaza_si_actioneaza_Hotaraste_ce_vrei_si_obtine_-3-145

Întîlnim mereu oameni ce trec prin viaţă cu un vag sentiment de neputinţă, trăind în anticamera succesului şi invidiindu-i pe cei ce par a trai o aventură continuă. Veţi vedea în această carte cum puteţi să vă scrieţi scenariul propriei vieţi. Notarea scopurilor este primul pas pentru atingerea lor. Astfel, clarificându-ţi ideile, poţi identifica ce doreşti şi îţi poţi fixa intenţiile. O dată scopurile notate, restul lumii poate coopera cu ambiţiile tale în cele mai variate moduri, de la mari prefaceri în carieră la o relaţie mai bună cu copilul adolescent, sau doar la a avea o senzaţie de fericire în fiecare dimineaţă. Veţi găsi aici povestiri ale oamenilor obişnuiţi care au trăit miracole după ce şi-au notat scopurile şi au trecut la acţiune. Exerciţii şi sfaturi concrete completează itinerariul propus de dr. Klauser spre descoperirea forţei interioare ce-ţi poate schimba destinul.Dr. Henriette Anne Klauser este preşedinte al Writing Resources (Resursele Scrisului) şi autoare a cărţilor extrem de populare Întipăreşte-ţi dorinţele în minte şi Pune pe hârtie tot ce ai pe suflet. Dr. Klauser a predat la Universităţile din Washington, Seattle, California, Lethbridge (Canada) şi Fordham. Printre clienţii săi se numără cei din primele cinci sute de companii importante ca: Boeing, Xerox, Hershey Foods, Armstrong World Industries şi International Data Group. A condus seminarii internaţionale în Canada, Cairo, Londra şi Insula Skyros. Recent a făcut parte din delegaţia care a mers în China şi care era formată din lideri internaţionali în domeniul comunicării.
Lectura placuta!

Metode de agăţare

Va amintiti – sau poate inca mai traiti “frumosul” sentiment – cand erati agatate de baieti sau domni pe strada? In afara de banalul “Aveti un ceas?” sau ticalosul “pis-pis”… ah ce il uram-, ce alte metode mai cunoasteti? Mai era claxonatul. Eu, am invatat numerele de la masinile persoanelor pe care le cunosc: rude, prieteni, vecini… si daca sunt claxonata, privesc cu coada ochiului la numar – daca il recunosc zambesc si ridic privirea, daca nu, imi vad serioasa de drum.
Mai curand, am auzit ceva de genul: “Domnisoara imi place fusta dumneavoastra!” Intorc privirea si zaresc un domn cu vartsa pe undeva intre 45-50 de ani, destul de rotofei. “Daca va place foarte mult, v-o imprumut o data!” A zambit… eu mi-am continuat drumul, el a ramas cu privirea – ce ma ardea in spate, ca fierul de calcat uitat pe mana -, atintita asupra mea.
Uff… bine ca am dat coltul strazii si am scapat! Interesante metode de abordare…
Imi privesc fusta: raiat negru, doua buzunare in care adesea imi afund cu disperare pumnii stransi de revolta pe lumea urbana – urasc amalgamul creat, naţii amestecate fara niciun gust (dar poate cu un sens bine stiut de ei) -, uneori de dorinta de a face lucruri frumoase si oprita de faptul ca oamenii isi doresc nu un suflet bun, ci un om cu multi bani, alteori de nefericirea ca ma complac in relatii sterpe, fara niciun viitor - si nu am spus unul stralucitor -, din vina cui?!
Da… fusta este frumoasa… sa stiti… Ha ha ha. Macar stiu ca am gust… macar atat… !