zambete si tristete

pornesc spre centrul orasului. e atat de pustiu... incredibil pentru Bucuresti! pustiu ca sufletul meu in aceste zile... o mare tristete m-a cuprins in mrejele ei.

ajung in magazin sa-i cumpar cadou mamei pentru Sf. Marie - caci ieri caldura m-a toropit -., si dau peste aceeasi liniste ce ma infioara. parca nici ganduri nu mai am. sau poate doar unul ratacit prin spatiul gol al mintii. oare va fi bine si pentru mine? imi voi gasi acea implinire spre care tind?

o vanzatoare imi admira sandalele. in cele din urma ma intreaba daca sunt comode, de unde le-am cumparat, cat m-au costat si concluzioneaza: "Imi plac!"
"Multumesc!" si ii daruiesc un zambet...