Casa iubirii

Dupa amiaza umeda de toamna tarzie. Ascult muzica, ma ingrijesc putin,discut cu oameni dragi, care ma incurajeaza, ma motiveaza sa merg mai departe, ca un demn pionier ce am fost - ha ha ha- si imi aduc zambetul, ba chiar rasul pe chip.
Decid sa ma uit prinlaptopul surorii, sa vad ce adaposteste. Gasesc fotografii si le privesc cu drag, cu jind, vesela si fericita - cat pot fi la ora asta. Descopar o nunta frumoasa, simpla,doar cu prieteni si parinti... atat de modest,sincer si adevarat... fara tam tam si trambite.
Visez...
Imi doresc cununie undeva prin ianuarie... sa fie zapada si rece, curat si basm.
Imi doresc alaturi oamenii cu adevarat dragi, sufletisti, care ma iubesc cu bune si cu rele, si nu ma vor langa ei doar cand sunt vesela, doar ca sa lefac lor pe plac si sa inseninez clipele petrecute impreuna. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. Cel care e perfect, sa arunce cu piatra.
Dupa nunta, vreau o saptamana de liniste, intr-o casuta ca cea din imagine... (casuta din Muzeul Satului).
Si... muzica sa se auda in surdina, si noi sa stam imbratisati, sa facem planuri, sa ne marturisim trairi si vise personale si comune...
Si... ingerii ne privesc, isi iau notite si ne aproba, in majoritatea dorintelor... copii, vacante de poveste, rasete, plimbari in aer liber, joaca, tinerete, voie buna, sarbatori cu traditii respectate si reinviate, bunici si multa IUBIRE! Dar, mai presus de toate, povesti... multe si frumoase, originale si de succes.