Suflet de toamna. Somn agitat, ganduri ce le caut si nu pot sa le mai prind.
Oare de ce? Cu toate ca totul e bine, sunt sanatoasa si am tot ce imi e necesar.
Am nevoie de mine, sa ma gasesc... am nevoie de cuvinte, de zambete si mangaieri.
Nu imi gasesc sufletul vesel de toamna trecuta. Sau poate sufletul meu nu e vesel toamna?
Nu mai stiu.
Sufletul meu e un mic puzzle. Un suflet bun - dar trist - si e al meu si il ador. E un suflet asemanator cu al lui Blaga, ca sa nu zic Bacovia.
Stiu ca are si un zambet mare undeva, intr-un ungher.
