Sunt şi recunosc, afonă.
De câteva zile nu am o stare prea bună, nu pot dormi, iar dimineaţa mă trezesc obsosită şi irascibilă. Sau unde lumea nu mă lasă în pace, mă tratează ca pe o tipă ieşită de pe băncile facultăţii, toţi vor să-mi fie şefi, mă întristează.
Aşa că, azi noapte, era ora 1 şi pornesc televizorul. Mă uitasem la "Anatomia lui Grey", eram puţin "speriată" de ce vazusem pe acolo...
Ascult concert de muzică simfonică. Ceva ritmat. Semăna cu "Ciocârlia". Ha ha ha. Normal că nu era asta, dar mi-a plăcut. Dirijor Charles Dutoit. Nu pot înţelege roul dirijorului, dacă fiecare muzicant are partitură. Dar, nu mă luaţi în seamă. Sunt afonă. Nimeresc şi eu numai când nu trebuie. Apoi a început ceva de Ravel - Musorski, "Promenade". Drăguţel, dar mai trist.
Până la urmă am recunoscut că nu e pentru mine şi am oprit televizorul, mi-am râs de mine, şi am adormit.
Sper ca în seara asta să adorm fără probleme.
Somn uşor tuturor!