Tânără şi neliniştită

... azi am aflat unde voi preda în anul şcolar care se apropie cu paşi repezi.
După trei ore de emoţii şi stres, în care făceam combinaţii care îmi erau răsturnate în câteva minute de colegii care erau la rând şi luau şcolile respcetive, amintrat în panică şi am zis că nu răspund când voi fi strigată şi-mi aleg în septembrie liniştită. Cunosc faptul că, după 1 septembrie sunt anunţate la inspectorate posturi bune, rezultate din pensionări sau mai ştiu eu ce alte situaţii.

Mă aud strigată. Domnul inspector nu se lasă şi pronunţă teatral Lizica. Gândesc zâmbind: "Nu era nevoie să spuneţi şi numele meu de răsfăţ."

- Ce sector doriţi? Păi 4.
- Nu avem nimic.
-5?...
...
- Nu am ce să aleg. Dar 6?
- Uitaţi... liceu bun... şi 4 ore la o şcoală.
- Unde se află şcoala?
Mi se răspunde:
- Doamnă e şcoală bună să ştiţi.
- Da... accept.
Toată lumea răsuflă uşurată. O colegă îmi spune:
- Hai că ai scăpta cu bine de data asta. Ţi-ai ales şcoli bune. (eu sunt catastrofă când e vorba de ales. Ha, ha, ha).

Cei dragi intraseră deja în panică. Telefoanele au început să sune.

Momentan sunt liniştită şi mulţumită. Sper să mă descurc mai mult decât onorabil şi să fie bine tuturor.

Ajunsă acasă, primesc un mail de la o editură, că acceptă să-mi publice poveştile trimise, dar pe cheltuiala mea. Nu-mi permit la acest moment, în care şi doctoratul bate la uşă (teza tipărită în 3-4 exemplareş diplome legalizate şi mai ştiu eu câte.... ). Încerc să caut sponsori. Iar mă agit. dacă mă puteţi ajuta cu un sfat... cui să mă adresez... v-aş rămâne profund recunoscătoare.

Până atunci, ZÂMBETE ŞI BUCURII!