Fiecare zi este o noutate pentru mine.
Miscarile din burtica, bucuria de a-i vedea la fiecare ecografie, emotiile cand ma apuca ameteala si lesin la metrou, teama de a nu pati ceva micutii, senzatia de somn, oboseala si epuizare, frustrarea ca nu mai pot face cat imi doresc sa fac.... toate acestea ma bucura, ma fac sa plang, sa rad, sa ma organizez, sa imi stabilesc prioritati.
Uit sa mananc! Sunt mustruluita serios. Doare! Dar au dreptate! Sunt inconstienta! Acum nu mai sunt EU, ci sunt responsabila pentru doua miracole care cresc in burtica mea. Nu ii pot hrani numai cu povesti, muzica, mangaieri. Au nevoie de hrana. Cred ca au atacat deja rezervele si isi cer in continuare drepturile.
Asadar, schimbare de plan. Concediu medical, mancare si somn de voie, la cerere!
Credeam ca sunt mai puternica, dar se pare ca m-am inselat! Nu le pot face pe toate, oricamd, oricum, ci cu multa rabdare, atentie, dragoste si voie buna.
Aveti grija de planurile, de visele si de dorintele voastre! Indrazniti sa credeti si sa munciti pentru realizarea lor.
